ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 296/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 06.08.2018 în cadrul soluționării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 527 din 20.04.2018 a Tribunalului Maramureș, petentul A. a formulat cereri de recuzare a judecătorilor B., C. și D.

Prin încheierea de ședință din 21 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017 s-au respins cererile de recuzare formulate de petent.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A.

În motivarea cererii de recurs a susținut recurentul că încheierea atacată este nelegală deoarece judecătorii care au soluționat-o au mai judecat anterior și în alte dosare. Deoarece nu se cunoștea din actele dosarului cine este al doilea judecător care va judeca apelul, a solicitat prin cerere și recuzarea altor judecători care au mai judecat în dosarele sale privind asigurările sociale. A menționat că a cerut recuzarea acestora, chiar dacă nu este nominală pentru aceleași motive care au fost menționate în cererea de recuzare, respectiv faptul că respingerea majorității cererilor de apel, revizuirilor și contestațiilor în anulare au avut același scop: menținerea unor soluții ilegale pronunțate anterior de colegii acestora de la Tribunalul Maramureș care se află în raza de competență a Curții de Apel Cluj.

Prin manopere frauduloase și cu premeditare în Dosarele nr. x/2011, nr. y/2011 și nr. x/100/2014 judecătorii au confirmat sentințele nelegale ale Tribunalului Maramureș, prin care drepturile salariale câștigate prin Sentințele civile nr. 18/2008 și nr. 56/2008 au fost transformate în despăgubiri pentru a nu fi luate în calcul la stabilirea pensiei sale de serviciu începând cu 1 august 2009, încălcând principiul autorității de lucru judecat, prezumțiile legale și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 237/2007, precum și art. 6 alin. (1) și 14 din Convenție. Prin redeschiderea unor proceduri încheiate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind natura salarială a unor drepturi câștigate acești judecători au încălcat principiul securității juridice.

A mai arătat recurentul că, prin aceste procese inechitabile și discriminatorii, acești judecători i-au produs mari prejudicii de ordin material și moral, constând în sentimente de umilire, frustrare, neîncredere când trebuia să apeleze la aceste instanțe care își desfășoară activitatea în mod arbitrar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 septembrie 2018.

La data de 30 octombrie 2018 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că susținerile exprimate de recurent prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 30 octombrie 2018 Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză recurentul A. a depus punct de vedere la raport, susținând că hotărârea pronunțată pe fondul litigiului este nulă, întrucât pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare. A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 februarie 2019 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică care pot fi ridicate din oficiu de către instanță chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul, fără a indica în concret niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a criticat soluția curții de apel prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva doamnelor judecător B., C. și D., exprimându-și nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a unor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, respectiv dosarele nr. x/2013, y/2015, z/2011, w/2011 și x/100/2014 și cu privire la judecătorii care au soluționat aceste pricini.

Or, susținerile evocate nu vizează soluția dispusă prin încheierea recurată și argumentele reținute de instanță în fundamentarea acesteia.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul încheierii atacate, și cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. va dispune anularea recursului formulat de petentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din 21 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV