ÎCCJ, Decizia nr. 144/2019

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul condamnat A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că apelantul condamnat A. a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la modul la care a fost citat, conținutul citației, a condițiilor de fond și formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conținutului citației și a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., pentru următoarele motive: citația nu conține date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu, respectiv nume, prenume, adresă, număr de telefon, pentru a putea fi contactat în vederea pregătirii apărării. Acesta reprezintă, totodată, și un aspect de discriminare, pentru că persoana care este în stare de liberate poate să contacteze avocatul, apărătorul angajat și să studieze dosarul împreună cu acesta în vederea unei reale apărări și respectării tuturor garanțiilor privind apărarea în cauză.

Un alt aspect criticat l-a vizat faptul că citația nu conține date cu privire la identitatea și funcția membrilor instanței de judecată, pentru ca aceștia să poată fi identificați în timp util în cazul unui conflict de interese, incompatibilități și a unei lipse de competență, pentru o eventuală cerere de recuzare sau strămutare.

A mai arătat că citația nu cuprinde adresa persoanei citate, respectiv adresa sa, deși C. proc. pen. prevede că citația trebuie să cuprindă adresa persoanei citate.

Citația nu cuprinde mențiunea cu privire la calea de atac și termenele în care poate fi exercitată o contestație, pentru ca persoana citată să poată face contestație asupra citației în timp util, cu privire la pregătirea apărării.

Citația nu cuprinde mențiuni cu privire la obligația apărătorului de a contacta persoana aflată în detenție, pentru reprezentarea din oficiu, pentru pregătirea unei reale apărări și studiul dosarului împreună cu persoana aflată în detenție, astfel încât persoana reprezentată să beneficieze de toate garanțiile procesuale ale dreptului la apărare (dreptul de a studia dosarul cauzei, dreptul de a formula cereri și excepții), garanții prevăzute de C. proc. pen. și Constituția României.

Astfel, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 - 263 privind procedura de citare, cu privire la încălcarea art. 7, art. 11, art. 15, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 30, art. 31, art. 34, art. 51, art. 52 și art. 54 din Constituția României, încălcarea Convenției la Strasbourg adoptată în 1983 privind drepturile persoanei transferate, încălcarea Convenție pentru apărarea Drepturilor Omului (art. 5, art. 6, art. 7, art. 13, 14 și 17), a Protocolului 7 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încălcarea din Legea nr. 76/1996, a art. 3, art. 4, art. 5, art. 9, art. 11, încălcarea din Legea nr. 302/2004, a art. 36, art. 38, art. 152, art. 153, art. 154, art. 155, încălcarea art. 10, art. 282, art. 364, art. 370, art. 351, art. 349, art. 353 art. 356, art. 358, art. 364, art. 403, art. 406, art. 407, art. 548 și art. 549 din C. proc. pen., prin actele dosarului de transfer întocmite de autoritățile din Irlanda, solicitând să se constate că excepțiile invocate și în scris întrunesc condițiile de admisibilitate, respectiv au legătură cu soluționarea cauzei și fiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a respins-o, ca inadmisibilă. În motivarea soluției, Înalta Curte a arătat că aspectele legate de modalitatea de citare și conținutul citației, cât și cele ce țin de aplicarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze și nu ar ajuta pronunțarea asupra contestației în anulare aflată în faza apelului.

În ceea ce privește citarea, s-a constatat că citația, în cauză, a fost primită și semnată de apelant la data de 31.10.2018, cauza fiind înregistrată pe rol la data de 1.10.2018, dar și faptul că acesta este prezent în fața instanței. În ceea ce privește aspectele de fond și formă ale procedurii de citare, acestea nu au nicio înrâurire asupra posibilității apelantului de a se organiza și de a-și susține interesele în ședința publică la care este prezent. Referitor la identitatea membrilor completului de judecată, a funcțiilor judiciare îndeplinite, aspecte ce nu sunt menționate în cuprinsul citației, instanța a constatat că se regăsesc pe lista ședinței de judecată (fiind astfel accesibile părții). Totodată, nici obligațiile și drepturile avocatului în procesul penal nu au nicio relevanță ori legătură cu condițiile de fond și formă ale citației. Acestea se exercită obiectiv, independent de enumerarea lor în conținutul citației. De altfel, apărătorul desemnat din oficiu este prezent în fața instanței și a luat legătura pe toată perioada desfășurării prezentului proces cu apelantul A. în vederea formulării și susținerii cererilor.

Totodată, s-a reținut că procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței, în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte a apreciat că acesta trebuie realizat în concret, prin raportare la interesul celui care a invocat excepția și aplicabilitatea dispoziției legale în cauză, respectiv soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte a constatat în raport de motivele scrise, dar și de cele dezvoltate oral, că nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituționalitate, ci se invocă nevoia ca citația să detalieze ansamblul drepturilor și obligațiilor procesuale, pe larg, și să includă mențiuni referitoare la compunerea completului prin indicarea nominală a membrilor.

Ca urmare, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, condamnatul A. a formulat recurs.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul condamnat, în esență, a reiterat criticile cu privire la modul la care a fost citat, conținutul citației, a condițiilor de fond și formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conținutului citației și a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., prin faptul că citația nu conține date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu, pentru a putea fi contactat în vederea pregătirii apărării.

De asemenea, a arătat că citația nu conține următoarele: date cu privire la identitatea și funcția membrilor instanței de judecată, pentru ca aceștia să poată fi identificați în timp util în cazul unui conflict de interese, incompatibilități și a unei lipse de competență, pentru o eventuală cerere de recuzare sau strămutare; adresa persoanei citate, respectiv adresa sa, deși C. proc. pen. prevede că citația trebuie să cuprindă adresa persoanei citate; mențiunea cu privire la calea de atac și termenele în care poate fi exercitată o contestație, pentru ca persoana citată să poată face contestație asupra citației în timp util, cu privire la pregătirea apărării; mențiuni cu privire la obligația apărătorului de a contacta persoana aflată în detenție, pentru reprezentarea din oficiu, pentru pregătirea unei reale apărări și studiul dosarului împreună cu persoana aflată în detenție, astfel încât persoana reprezentată să beneficieze de toate garanțiile procesuale ale dreptului la apărare (dreptul de a studia dosarul cauzei, dreptul de a formula cereri și excepții), garanții prevăzute de C. proc. pen. și Constituția României.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 31.01.2019.

Analizând recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Preparator, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de condamnatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea […] unei dispoziții dintr-o lege […] în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepția a fost invocată de către condamnatul A., în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Admisibilitatea cererii impune însă îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează că sintagma "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Astfel, se constată că obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale a României îl constituie textele de lege prevăzute de art. 257 alin. (1), (2

1

), (5), (8

2

), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., a căror neconstituționalitate este invocată de către condamnatul A.

Or, având în vedere cadrul procesual, soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către condamnatul A. cu referire la modul în care a fost citat, conținutul citației, a condițiilor de fond și formă a actului de citare, a prevederilor C. proc. pen. cu privire la conținutului citației și a modului de citare prevăzut în C. proc. pen., prin faptul că citația nu conține date cu privire la identitatea apărătorului desemnat din oficiu și la identitatea membrilor din complet, nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză, câtă vreme, obiectul cauzei îl constituie apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același condamnat.

În plus, textele legale criticate constituie reguli de procedură a căror stabilire se poate face numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

Prin urmare, se constată că prin excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus menționate, se tinde practic la o completare a normelor procedurale, solicitare inadmisibilă în raport de competența Curții Constituționale care, în jurisprudența sa, a reținut că prin exercitarea controlului de constituționalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 176/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 187/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 378/2014 publicată în M. Of. nr. 606/14.08.2014).

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), (2

1

), (5), (8

2

), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), (2

1

), (5), (8

2

), art. 258, art. 259 alin. (7), art. 260 alin. (1) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 292/A din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - NN