Decizia nr. 3444/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 iunie 2015, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Fondurilor Europene (desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice) și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice"), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele: (i) anularea Deciziei nr. 2253 din 30 aprilie 2015, emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est; (ii) anularea deciziei emise de OI POS CCE de respingere la plată a cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015, transmisă în cadrul Proiectului "Servicii de consultanță pentru SC A. SA" (iii) reevaluarea cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015 și validarea tuturor cheltuielilor solicitate, conform cererii de rambursare; (iv) obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea precizatoare formulată la data de 29 octombrie 2015, reclamanta a precizat petitul cererii introductive, arătând că la punctul (iii) al cererii de chemare în judecată înțelege să solicite obligarea pârâților la reevaluarea cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015, iar la punctul (ii), anularea în totalitate a deciziei pârâtelor OI POS CCE și AM POS CCE de respingere la plată a cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3305 din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene (AMPOSCCE) și Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est (Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" - OIPOSCCE); - a anulat Decizia nr. 2253 din 30 aprilie 2015, emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est - OIPOSCCE; - a anulat decizia pârâtelor OIPOSCCE și AMPOSCCE, de respingere la plată a cheltuielilor aferente Cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015 formulată de partea reclamantă; - a obligat pârâtele să reevalueze cererea de rambursare nr. x/12 februarie 2015 formulată de partea reclamantă; - a respins cererea pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est - OIPOSCCE de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs și motivele înfățișate Împotriva Sentinței civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal au declarat recurs: - reclamanta SC A. SA, împotriva considerentelor sentinței civile recurate, invocând dispozițiile art. 483, coroborat cu art. 494 și art. 461 alin. (2) C. proc. civ. - pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. și - pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ. 3.1. Motivele de recurs înfățișate de reclamanta SC A. SA. Recurenta reclamantă SC A. SA, prin intermediul recursului formulat, a solicitat menținerea soluției pronunțate și modificarea a parte din considerentele instanței de fond, în ceea ce privește (i) analiza raportului dintre activitățile principale și cele secundare ale firmei de consultanță, respectiv parag. 2 pag. 10 din sentință, precum și (ii) a considerentelor instanței referitoare la caracterul imperativ al Ghidului Solicitantului, respectiv para. 2 pag. 10 din aceeași sentință. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta reclamantă a susținut că, prin hotărârea dată, instanța de fond nu a analizat argumentele invocate în sensul că distincția dintre obiectul principal și obiectul secundar de activitate al unei societăți nu prezintă importanță la nivel de efecte juridice, orice societate putând desfășura activitățile menționate în cadrul obiectul secundar, în aceleași condiții și limite ca și activitățile menționate în cadrul obiectului principal de activitate, sens în care cerința prevăzută în Ghid își dovedește o dată în plus nelegalitatea, artificialitatea și inutilitatea. A mai arătat recurenta că interesul său în tranșarea acestui aspect este indiscutabil, cu atât mai mult cu cât dezlegarea dată prezintă relevanță și din perspectiva altor proiecte, aflate într-o situație similară. Cu referire la considerentele privind caracterul imperativ al Ghidului Solicitantului, recurenta a susținut că argumentația instanței de fond în sensul că regulile din Ghid nu au caracter facultativ, sunt neîntemeiate întrucât din tot cuprinsul ghidului nu se poate extrage niciun text care să prevadă vreo sancțiune aplicabilă în cazul nerespectării dispoziției citate de către OI POS CCE, ca argument în favoarea respingerii la plată, acest ghid fiind doar un îndrumar iar în raport de ierarhia actelor normative este de nivel inferior și se impunea a fi emis în limitele și potrivit normelor care-l guvernează, de nivel superior. Recurenta a arătat astfel că ea contestă caracterul imperativ al Ghidului solicitantului și a invocat faptul că acesta conține condiții restrictive, încălcând astfel dispozițiile legale cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară. 3.2. Motivele de recurs înfățișate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanțelor Publice Recurentul pârât, susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ., a arătat, în esență, că prima instanță a reținut în mod eronat faptul că respingerea cererii de rambursare a fost întemeiată pe faptul că pârâta a efectuat o analiză superficială a documentației puse la dispoziție de către beneficiar, fiind irelevant faptul că mențiunea respectivă nu se regăsea și în certificatul constatator ci doar în furnizarea de informații, întrucât deși instanța a respins în mod corect criticile reclamantei referitoare la natura juridică a dispozițiilor cuprinse în Ghidul solicitantului, aprecierea făcută asupra celor două înscrisuri, certificat constatator și furnizare informații extinse este realizată în urma interpretării eronate a legislației incidente în cauză. Certificatul constatator de bază este actul în care sunt consemnate principalele informații despre persoana juridică, inclusiv codul CAEN activitatea principală, în vreme ce, în furnizarea de informații extinse sunt menționate în mod expres și codurile CAEN secundare, fără a se avea în vedere că doar certificatul constatator face dovada activității pe care o persoană juridică este autorizată să o desfășoare efectiv, adică activitatea principală, fapt ce atrage după sine caracterul neeligibil al cheltuielii solicitate la rambursare. În fine, a mai arătat pârâtul că respectarea acestui standard de calitate, respectiv criteriul activității principale în sensul de activitate preponderentă și constantă a firmei de consultanță, a fost impus prin Ghidul solicitantului și în lumina dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordinul MEF nr. 184/2008 care prevăd ca operatorul economic care prestează serviciile de consultanță să fie un operator economic specializat. 3.3. Motivele de recurs înfățișate de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice 3.3.1. Recurenta-pârâtă ADR SE a invocat ca temei în drept al demersului său procesual motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleași instanțe, cu cheltuieli de judecată. Recurenta a susținut astfel, sub un prim aspect, că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii în sensul că, referitor la același înscris, respectiv adresa de furnizare informații nr. 311710 din 31 iulie 2014 au fost reținute în motivare două teze contradictorii, una care afirma că societatea B. SRL are ca activitate principală cod CAEN 6311 iar cealaltă care afirma că aceeași Societate are mai multe activități principale printre care și activitatea cu cod CAEN 7022. Cu referire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că motivarea judecătorului fondului conform căreia, cauza de invalidare a cererii de rambursare opusă de părțile pârâte nu se confirmă în raport de materialul probator administrat, este fundamentată pe o informație vagă și eronată cuprinsă în adresa de furnizare informații nr. 311710 din 31 iulie 2014, fapt care a condus la aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond a nesocotit întregul probatoriu aflat la dosar din cuprinsul căruia a rezultat indubitabil că, în perioada 29 august 2008 - 1 aprilie 2015 singura activitate principală a societății B. SRL a fost în permanență codul CAEN 6311, nu și codul CAEN 7022, cum s-a reținut. A criticat recurenta și constatarea instanței de fond în sensul că este întemeiată critica reclamantei sub aspectul modalității de prezentare și motivare a deciziilor adoptate de ADR SE și Ministerul fondurilor Europene, respectiv că Decizia de excludere de la rambursare a fost adoptată sub forma unei simple rezoluții fără a conține nicio motivare, la momentul adoptării fiind transmisă într-o formă atipică, prin e-mail, fiind astfel încălcate principiul transparenței administrației publice și dreptul la informare. 3.3.2. La data de 30 mai 2016, în cursul procedurii de filtrare, anterior întocmirii raportului, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă ADR SE, simultan cu depunerea răspunsului la întâmpinarea formulată de recurenta reclamantă cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul fondurilor Europene, a depus și un înscris intitulat Modificare a cererii de recurs prin care a indicat că înțelege să modifice cererea de recurs doar în ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre judecare în sensul că, solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerea acțiunii reclamantei recurente. A mai arătat recurenta că, date fiind motivele de casare detaliate prin cererea inițială de recurs, în cuprinsul cererii modificatoare sunt indicate doar considerentele de fond pentru care apreciază ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A. SA.

Procedura derulată în recurs 4.1. Toate părțile au depus întâmpinări, în mod reciproc, la cererile de recurs formulate, invocând, pe lângă apărările înfățișate, o serie de excepții, astfel cum în detaliu s-a arătat și în cuprinsul raportului întocmit în cauză. 4.2. Pe baza cererilor de recurs, a întâmpinărilor și a actelor dosarului de recurs, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor. Prin încheierea din Camera de consiliu din 23 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului cu mențiunea că părțile pot formula un punct de vedere asupra acestuia. 4.3. Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22 martie 2018, Completul de filtru a respins excepțiile de inadmisibilitate și respectiv de nulitate a recursului declarat de recurenta- reclamantă, invocate de recurenta pârâtă ADR SE și totodată a admis în principiu toate recursurile declarate în cauză, fixându-se termen pentru soluționare conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în ședință publică cu citarea părților. 4.4. Prin aceeași încheiere a fost prorogată pronunțarea, în ședință publică, după dezbatere, a celorlalte excepții invocate în cauză, respectiv a excepției lipsei de interes în formularea recursului declarat de recurenta reclamantă, SC A. SA, invocată de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și a excepției tardivității cererii de modificare a recursului formulată de recurenta pârâtă ADR SE, invocată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 487 C. proc. civ.

Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de cei trei recurenți și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriei analize și evaluări asupra modalității de interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente la situația de fapt din cauză reține că recursurile de față sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 5.1. Asupra excepțiilor dezbătute în ședință publică Examinând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în formularea recursului declarat de recurenta reclamantă, SC A. SA, invocată de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă, mai cu seama că, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul întâmpinării, aceasta nu este o veritabilă excepție ci, mai degrabă, o apărare de fond. Rezultă cu claritate că aceleași argumente pe baza cărora recurentul pârât a invocat excepția lipsei de interes susțin și solicitarea, este adevărat subsidiară, de respingere a recursului reclamantei ca nefondat. În plus, nu se poate susține că recurenta-reclamantă nu ar avea interes în promovarea căii de atac a recursului, date fiind prevederile lipsite de echivoc ale art. 461 C. proc. civ., potrivit cu care, calea de atac poate viza și numai considerentele hotărârii dacă prin ele s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, sau care sunt greșite or cuprind constatări ce prejudiciază partea. Această din urmă ipoteză a fost invocată de recurenta-reclamantă în recursul promovat în cauză. Neîntemeiată este în opinia instanței de control judiciar și excepția tardivității cererii de modificare a recursului formulată de recurenta pârâtă ADR SE invocată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 487 C. proc. civ., în condițiile în care prin conținutul său această cerere nu reprezintă, în fapt, decât o precizare a solicitărilor în ceea ce privește modalitatea de soluționare, respectiv de pronunțare de către instanța de recurs asupra recursului și nu modificarea propriu-zisă a motivelor de recurs sau a temeiurilor legale invocate. Instanța de control judiciar reține așadar precizarea sub aspectul solicitării modalității de pronunțare asupra recursului, (casare cu reținere și nu casarea cu trimitere spre rejudecare) caz în care nu se pune problema tardivității invocate, precizând totodată că în analiza întreprinsă asupra motivelor de recurs înfățișate sunt avute în vedere temeiurile în drept și argumentele de fapt cuprinse în cererea inițială de recurs a recurentei pârâte ADR SE. 5.2. Asupra recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva considerentelor Sentinței civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015 Astfel cum s-a arătat și în cuprinsul cererii de recurs, recurenta reclamantă a criticat două dintre considerentele instanței de fond cuprinse în motivarea sentinței atacate, și a solicitat modificarea lor, precizând că interesul său în tranșarea acestor aspecte este indiscutabil, cu atât mai mult cu cât dezlegarea prezintă relevanță și din perspectiva altor proiecte aflate într-o situație similară. Un prim considerent criticat de reclamanta-recurentă este cel înfățișat în para 2 de la pag. 10 a sentinței, prin care, judecătorul fondului a arătat că "devine lipsit de relevanță a mai analiza raportul dintre activitățile principale și activitățile secundare ale firmei de consultanță, din moment ce B. SRL avea ca obiect principal de activitate unul dintre codurile CAEN solicitate de ADRRDSE". Contrar celor susținute de recurenta- reclamantă, în opinia instanței de control judiciar acest considerent nu se impune a fi nici modificat, reformulat și nici înlăturat, pe de o parte, pentru că este parte a raționamentului structurat și a argumentației logic înfățișate de judecătorul fondului în susținerea soluției adoptate, aceea de admitere a acțiunii reclamantei, iar, pe de altă parte, dat fiind conținutul său efectiv, rezumativ, ce reprezintă practic justificarea non-analizei juridice, aspect care, nu este însă de natură a o vătăma pe reclamantă. În plus, altfel cum rezultă din chiar motivarea recursului, recurenta solicită practic completarea, respectiv extinderea motivării în sensul propus de ea și nicidecum înlăturarea considerentului sus arătat, care, în forma existentă nu conține nicio dezlegare în fapt și nici în drept. Cel de-al doilea considerent criticat prin cererea de recurs vizează, în esență, înlăturarea apărării reclamantei în sensul că regulile existente în Ghidul Solicitantului ar prezenta doar un caracter facultativ. Înalta Curte arată că nu împărtășește opinia și susținerile recurentei reclamante nici sub acest aspect în condițiile în care, și în aprecierea sa și, pentru aceleași argumente, Ghidul Solicitantului este un act administrativ cu forță obligatorie și nu doar cu rol de îndrumare, simpla împrejurare că unele din prevederile sale pot fi apreciate ca fiind restrictive prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, și chiar anulate pe cale judecătorească (a se vedea în acest sens Sentința nr. 4507 din 22 noiembrie 2017, nedefinitivă, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) nefiind de natură a-i conferi un caracter facultativ, cum bine a reținut și instanța de fond. Prin urmare, față de considerentele înfățișate, recursul recurentei reclamante vizând parte din considerentele sentinței atacate, urmează a fi respins ca nefondat. 5.3. Asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanțelor Publice Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE a susținut nelegalitatea sentinței atacate din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii de către firma B. S.R.L. a condițiilor de eligibilitate cuprinse în Ghidul Solicitantului - Cap. III.3 lit. a) cu referire specială la domeniul principal de activitate Cod CAEN. Contrar susținerilor recurentului pârât, instanța de control judiciar arată că împărtășește analiza efectuată de judecătorul fondului și evaluarea probatoriului administrat în sensul că, în urma propriului demers de verificare a conținutului acestuia, constată, deopotrivă, că mențiunea cu privire la prestatorul B. SRL, care a realizat activitatea de consultanță, având ca obiect de activitate principal unul dintre codurile CAEN menționate expres de autoritatea publică, respectiv codul CAEN 7022 - Activități de consultanță pentru afaceri și management, se regăsea în documentul intitulat Furnizarea de informații, document a cărui valoare probantă nu poate fi negată. Instanța de control judiciar arată totodată că este nu doar corectă din perspectiva juridică dar și deplin rațională interpretarea judecătorului fondului în sensul că, validarea conduitei administrative doar pentru considerente de ordin formal, în condițiile în care, în plan material, cerința litigiului a fost îndeplinită, n-ar face decât să genereze efecte lipsite de proporționalitate în raportul juridic dintre finanțator și finanțat. În plus, în completarea celor reținute în cuprinsul sentinței atacate, Înalta Curte reține conținutul adresei nr. x din 4 martie 2016, emisă de către Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), depusă în dosarul de recurs la care este atașată și furnizarea de informații extinse cu privire la aceeași societate B. SRL, din cuprinsul căreia rezultă, în esență, că această societate, înființată în luna august 1997 sub denumirea inițială de C. S.R.L., avea ca obiect de activitate principală, încă de la înființare Activități de studiere a pieței și de sondaj-cod CAEN 7413 și Activități de consultare pentru afaceri și management-cod CAEN 7414, prin actele adiționale ulterioare schimbându-se doar denumirea și completarea obiectului de activitate. Din actele adiționale depuse rezultă totodată, raportat la modificările succesive și înregistrările parțiale la ONRC că obiectul principal de activitate al societății (a se vedea în acest sens Actul adițional la statutul societății autentificat nr. 1749 din 26 septembrie 2001 depuse în susținerea Cererii de înregistrare nr. x din 15 noiembrie 2001), era reprezentat la data depunerii cererii de rambursare de codul CAEN 7414 - Activități de consultare pentru afaceri și management, neefectuându-se modificări cu privire la textul suplimentar al celorlalte activități în sensul radierii acestora. În fine, se atestă în cuprinsul aceleași documentații că, prin Cererea de înregistrare nr. x din 1 aprilie 2015, societatea B. SRL a solicitat, printre altele, înregistrarea în Registrul comerțului a unor modificări referitoare la schimbarea activității principale a societății din cod CAEN 6311 - Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web și activități conexe, în cod CAEN 6202 - Activități de consultanță în tehnologia informației, aspect care, o dată în plus, pune în evidență aprecierile pur formale ale autorităților pârâte generatoare de efecte lipsite în mod evident de proporționalitate. În considerarea celor arătate, apreciind așadar că nu sunt susținute criticile recurentului-pârât, Înalta Curte va respinge ca nefondat și acest recurs. 5.4. Asupra recursului declarat de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) Recurenta pârâtă ADR SE a indicat în cererea sa de recurs, ca prim temei al demersului său procesual, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează, în esență, nemotivarea hotărârii, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, cu precizarea că în cauză este incidentă ipoteza motivării contradictorii. Nu este întemeiată această susținere, în condițiile în care instanța de control judiciar apreciază că motivarea sentinței atacate satisface cu totul cerințele art. 425 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare arătat, constând în motivarea contradictorie. Nu poate fi primită interpretarea recurentei pârâte ADR SE în sensul că hotărârea instanței de fond ar fi reținut, cu privire la același înscris, două teze contradictorii, în condițiile în care, Înalta Curte constată, din considerentele hotărârii, că argumentația judecătorului fondului s-a întemeiat chiar pe conținutul înscrisului în discuție, respectiv a Adresei de furnizare informații nr. 311710 din 31 iulie 2014 în care, în secțiuni diferite este adevărat, se regăsesc tocmai mențiunile care au fost redate și analizate, astfel că nu se poate reține nicio contradicție în motivare și respectiv nici în raționamentul expus, în sensul că B. SRL avea ca obiect principal de activitate unul dintre codurile CAEN solicitate de ADRRDSE. În ceea ce privește criticile recurentei pârâte ADR SE subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dată fiind similitudinea acestora cu cele invocate de recurentul pârât Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE, Înalta Curte apreciază că își mențin valabilitatea argumentele înfățișate în analiza respectivului recurs, la pct. 6.3 din prezenta decizie, astfel că nu se impune reluarea lor, urmând a susține în consecință și soluția de respingerea acestui recurs ca nefondat. Prin urmare, față de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al tuturor criticilor analizate, reconfirmând legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondate recursurile promovate în cauză.