ÎCCJ, decizie (scj.ro #82633)

Judecata

fără citarea părților la domiciliul ales. Consecințe

Citarea părții la domiciliul său, iar nu la domiciliul ales – posibilitate

reglementată prin art.93 C.proc.civ. – și necomunicarea sentinței la adresa și

persoana indicată, constituie o vătămare, în sensul la care se referă art.105

alin.2 C.proc.civ. ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii

recurate.

Secția

civilă, decizia nr.1944 din 14 mai 2003

Reclamanta B.M.O.Z. a chemat în judecată pârâții Consiliul General al

Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 1 București,

S.C.Herăstrău Nord S.A. și S.C.Rom Vial S.A., solicitând, în baza art.480-483

C.civ., a se constata calitatea sa de proprietară exclusivă a unui imobil

situat în București,  naționalizat abuziv în baza Decretului nr.92(/1950

și obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie bunul.

În cauză au intervenit M.V., cumpărătoarea imobilului pretins prin acțiune,

S.O.L., coproprietar alături de reclamantă asupra imobilului și S.C.Romtelecom

S.A., care ocupă un teren învecinat cu terenul în litigiu.

Prin sentința civilă nr.241 bis din 13.03.2001, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantă și de intervenientul

S.O.L.

S-au admis cererile de intervenție formulate de S.C.Romtelecom S.A. și M.V. și

s-a constatat că aceasta din urmă este cumpărătoare de bună-credință a

imobilului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, printre altele, că reclamanta și

intervenientul S.O.L. nu au dovedit cu înscrisuri dreptul de proprietate asupra

construcției și că terenul nu a fost identificat.

Împotriva sentinței au declarat apel, fără a-l motiva, reclamanta și

intervenientul S.O.L.

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.353 din

19.06.2001 a respins ca nefondat apelul.

Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei aceeași situație de fapt

ca cea stabilită de prima instanță.

Reclamanta și intervenientul S.O.L. au atacat cu recurs decizia pronunțată în

apel susținân că: instanța de apel a citat-o pe recurentă la altă adresă decât

cea indicată de ea, unde de altfel i se comunicase și sentința, cu consecința

că ea nu și-a motivat apelul și nici nu s-a prezentat în instanța de apel;

instanța de apel, ca și cea de fond, au omis să se pronunțe asupra acțiunii în

revendicare privind terenul; că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, atunci când s-a reținut buna-credință a

intervenientei M.V. în cumpărarea apartamentului.

Recursul este fondat și urmează a se admite pentru motivele ce se vor expune.

În cererea introductivă de instanță, recurenta B.M.O.Z. a indicat, alături de

domiciliul său real, și domiciliul ales, cu precizarea adresei și persoanei

însărcinate cu primirea actelor de procedură, căreia urma să i se facă

comunicarea acestora, potrivit art.93 C.proc.civ..

Cu toate acestea, sentința civilă nr.241 bis din 13.03.2001, pronunțată de

Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, s-a comunicat recurentei la

domiciliul său real, nu la domiciliul ales, prin afișare la ușa principală a

locuinței, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.

Recurenții au declarat apel fără a-l motiva și pentru termenul de judecată

fixat la instanța de apel recurenta B.M.O.Z. a fost din nou citată de la

domiciliul real prin afișare, pentru că nici o persoană nu a fost găsită la

acea adresă. Cauza s-a soluționat la acel termen, lipsind recurenta, ca de

altfel și recurentul, nici unul dintre ei neavând avocat.

Curtea de apel, reținând că apelul nu a fost motivat nici până la primul termen

de judecată, s-a pronunțat, în fond, numai pe baza mijloacelor de apărare și

dovezilor invocate la prima instanță, potrivit prevederilor art.292 alin.2

C.proc.civ., text de lege introdus prin O.U.G.nr.138/2000, soluția fiind cea de

respingere a apelului reclamanților-apelanți ca nefondat.

Critica formulată de recurenți, fondată pe motivul de casare prevăzut de

art.304 pct.5 C.proc.civ., este întemeiată. Casarea hotărârii recurate, se

poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2.

Prevederile art.105 C.proc.civ., reglementând nulitatea actelor de procedură,

dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara

nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor.

Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condițiile

referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile

necesare pentru desfășurarea procesului civil. Printre acestea, un loc

important îl deține citarea părților, care reprezintă o condiție

esențială  în procesul civil. Încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii

pronunțate, deoarece este de natură să influențeze  asupra soluției date

în lipsa părții sau a dovezii legale de citare, antrenând, în mod virtual,

posibilitatea soluționării greșite a litigiului.

Această din urmă ipoteză este prezentă în cauză, necitarea recurentei B.M.O.Z.

la domiciliul ales de ea – posibilitate oferită de art.93 C.proc.civ. – și

necomunicarea sentinței la adresa și persoana indicată, a împiedicat-o să

motiveze apelul și apoi să-și prezinte dovezile în susținerea acțiunii sale,

ceea ce a produs recurentei o vătămare, constând în respingerea acțiunii sale

și a apelului introdus, vătămare care, așa cum prevede art.105 alin.2

C.proc.civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.

În consecință, recursul a fost admis ca fondat, s-a casat casa decizia recurată

și s-a trimis cauza la instanța de apel pentru rejudecarea apelului, prilej cu

care instanța va lua în examinare și celelalte motive de recurs invocate de

recurenți.