ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.11.2014, reclamantul Orașul Novaci a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, Centrul Național de Cartografie, Instituția Prefectului Județul Gorj, prin Prefectul Județului Gorj și Comuna Baia de Fier, prin primar A.:

- anularea actului administrativ nr. 1234 din 08.02.2012 prin care a fost înaintat Centrului Național de Cartografie procesul-verbal de delimitare nr. x/20.12.2011,

- anularea limitei de hotar dintre unitatea administrativ-teritorială comuna Baia de Fier județul Gorj și Orașul Novaci, județul Gorj introdusă în baza de date R.E.L.U.A.T în Registrul Electronic al Limitelor Unității Administrative Teritoriale conform procesului-verbal de delimitare nr. x/20.12.2011;

- consemnarea în documentele de delimitare cadastrală a litigiului intervenit între cele doua unități administrativ-teritoriale (orașul Novaci și comuna Baia de Fier) ca urmare a neînsușirii limitei teritoriale de către toți membrii comisiei de delimitare,

- obligarea A.N.C.P.I. prin O.C.P.I. Gorj să înainteze documentația de delimitare Instituției Prefectului în vederea demarării procedurilor de conciliere între unitățile administrativ-teritoriale Novaci și Baia de Fier,

- suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24.02.2015 reclamanta și-a precizat cererea introductivă, înțelegând să învestească instanța cu următoarele capete de cerere:

- obligarea A.N.C.P.I. să consemneze în documentele de delimitare cadastrală a litigiului intervenit între cele două unități administrativ-teritoriale (orașul Novaci și comuna Baia de Fier) ca urmare a neînsușirii limitei teritoriale de către toți membrii comisiei de delimitare conform procesului-verbal de delimitare nr. x/20.12.2011;

- obligarea A.N.C.P.I. prin O.C.P.I. Gorj să înainteze documentația de delimitare Instituției Prefectului în vederea demarării procedurilor de conciliere între unitățile administrativ-teritoriale Novaci și Baia de Fier,

- obligarea Prefectului să demareze procedurile de conciliere între cele două unități administrativ-teritoriale;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1007 din data de 7 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamantul Orașul Novaci în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, Centrul Național de Cartografie, Instituția Prefectului Județul Gorj, prin Prefectul Județului Gorj și Comuna Baia de Fier, prin primar A., astfel cum a fost precizată, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Orașul Novaci, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut și a aplicat greșit dispozițiile art. II din Legea nr. 133/2012, art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, întrucât limita de hotar dintre unitatea administrativ-teritorială comuna Baia de Fier și Orașul Novaci nu este dată ca efect al acordului tuturor membrilor comisiei de delimitare sau ca efect al concilierii desfășurate de prefect, recurenta a considerat că instanța de fond a reținut în mod eronat că dreptul de a solicita obligarea A.N.C.P.I. la îndeplinirea obligației legale ia naștere la 15 zile de la data intrării în vigoare a legii.

În speța dedusă judecății termenul de introducere a cererii, astfel cum este prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuia calculat în raport de data la care petentul a primit din partea autorităților un document care să conțină exprimarea refuzului nejustificat al acestora de a demara procedura de soluționare a litigiului intervenit între Orașul Novaci și Comuna Baia de Fier.

Primele acte prin care autoritatea și-a manifestat refuzul de a înainta documentația comisiei de delimitare datează din anul 2014: - adresa nr. x/8.08.2014 prin care O.C.P.I. înștiințează Instituția Prefectului asupra faptului că limitele administrativ-teritoriale dintre Baia de Fier și Novaci au fost deja înregistrate în sistemul RELUAT; - adresa nr. x/13.08.2014 prin care Instituția Prefectului reiterează informațiile conținute în adresa anterior menționată, refuzând inițierea procedurilor de conciliere a divergențelor; - adresa nr. x/16.09.2014, prin care O.C.P.I. reiterează cele reținute în adresa nr. x/8.08.2014 înaintată Instituției Prefectului județului Gorj.

Anterior acestor date nu a existat niciun act administrativ care să fi putut fi atacat și nu a existat nicio solicitare a reclamantului de declanșare a procedurii de conciliere, față de care să se manifeste refuzul nejustificat al autorităților pârâte.

Intimatele-pârâte Comuna Baia de Fier, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Centrul Național de Cartografie, au depus fiecare întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății, structurată pe mai multe capete de cerere și precizată ulterior, reclamantul a solicitat, în principal, obligarea pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară să consemneze în documentele de delimitare cadastrală a litigiului intervenit între Orașul Novaci și Comuna Baia de Fier și să înainteze prefectului documentația, în vederea demarării procedurii de conciliere.

Neînțelegerile dintre cele două unități administrativ-teritoriale au vizat limitele de hotar consemnate prin procesul-verbal din data de 20.12.2011, despre care reclamantul pretinde că nu și l-a însușit.

Conform dispozițiilor Legii nr. 133/2012 litigiul dintre părți trebuia consemnat, iar reclamantul a contestat refuzul A.N.P.C.I. de a demara procedura de conciliere, refuz asimilat unui act administrativ, în temeiul art. 8 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a respins ca tardivă acțiunea reclamantului, luând în considerare atât termenul de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 133/2012, stabilit în art. II pentru înaintarea documentației către prefectul județului, cât și termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, raportat la procesul-verbal nr. x/20.12.2011 de consemnare a opiniilor pretins divergente în legătură cu linia de hotar.

Reclamantul a criticat soluția primei instanțe, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În esență, criticile formulate au vizat aplicarea greșită a dispozițiilor art. II din Legea nr. 133/2012, art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul susținând că termenul pentru formularea acțiunii în contencios administrativ putea fi calculat abia începând cu anul 2014, anul în care au fost emise primele acte prin care s-a manifestat refuzul de înaintare a documentației către comisia de delimitare.

Instanța de control judiciar nu poate primi aceste critici și apreciază că dispozițiilor art. II din Legea nr. 133/2012 nu li se poate da o altă interpretare decât cea reținută de instanța de fond.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, acesta avea dreptul de a solicita obligarea A.N.C.P.I. la înaintarea documentației de delimitare în vederea inițierii procedurii de conciliere la expirarea termenului de 15 zile prevăzut de legea specială, în care autoritatea putea, în mod legal, să procedeze în sensul solicitat de reclamant.

Litigiul astfel generat este, la rândul său, supus dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care, în cuprinsul art. 11 stabilește termenul în care poate fi sesizată instanța de contencios administrativ. Cum în prezenta cauză, primul demers al recurentului este reprezentat de plângerea prealabilă nr. 8910/10.09.2014 formulată împotriva adresei A.N.C.P.I. nr. 1234/8.02.2012, se apreciază că indiferent de precizarea/modificarea capătului principal de cerere, din anulare act administrativ în obligarea autorității de a efectua consemnări în documentele de delimitare cadastrală, acțiunea reclamantului trebuia să fie introdusă cu respectarea termenelor de prescripție și de decădere prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, având în vedere și faptul că reclamantul pretinde neacceptarea și nesemnarea de către reprezentantul său a procesului-verbal de delimitare nr. x/20.12.2011, Înalta Curte constată că nici acest act administrativ nu a fost contestat în mod legal. El a intrat în circuitul civil și a produs pe deplin efecte juridice, unul dintre acestea fiind introducerea în sistemul informatic de cadastru și și publicitate imobiliară B. a limitelor unităților administrativ-teritoriale rezultate în urma finalizării acțiunii R.E.L.U.A.T., efect comunicat reclamantului prin adresa nr. x/17.10.2012, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În acest context, este neîntemeiată susținerea recurentului conform căreia termenul de introducere a acțiunii trebuia calculat de la data primului document care conține refuzul nejustificat al autorităților de a demara procedura de soluționare a litigiului intervenit între Orașul Novaci și Comuna Baia de Fier și nu de la data expirării termenului instituit de art. II din Legea nr. 133/2012, cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond nu este afectată de nelegalitate și reflectă o corectă interpretare a normelor de drept aplicabile, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Orașul Novaci împotriva Sentinței nr. 1007 din 7 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV