ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., suspendarea executării Hotărârii nr. 7 pretins a fi fost emisă la data de 27 aprilie 2016 de Biroul Federal din cadrul B. și a tuturor actelor subsecvente acesteia, până la soluționarea cererii de anulare a acestei hotărâri.

Totodată, a solicitat anularea Hotărârii nr. 7 pretins a fi fost emisă de Biroul Federal din cadrul B. la data de 27 aprilie 2016 și a tuturor actelor subsecvente acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 204 din 30 ianuarie 2017, a suspendat executarea Hotărârii nr. 7 din 27 aprilie 2016 emisă de Biroul Federal din cadrul B., până la soluționarea definitivă a cauzei de față.

Totodată, a anulat Hotărârea nr. 7 din 27 aprilie 2016 emisă de Biroul Federal din cadrul B. și actele subsecvente în legătură și în limita executării acesteia, obligând partea pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, în condițiile art. 451 - 453 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, cu trimitere la conținutul actelor administrative atacate și la instituția suspendării executării acestor acte, susținând că reținerile judecătorului fondului sunt eronate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, ridicată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susținerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acesta nedezvoltând veritabile critici cu privire la soluția primei instanțe, ci a apreciat că aceasta este netemeinică și nelegală, făcând referire la conținutul actelor atacate în raport cu care, în opinia sa, reținerile judecătorului sunt eronate, exprimându-și, în esență, nemulțumirea față de hotărârea instanței.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta B. împotriva Sentinței nr. 204 din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT