ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2045/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția judiciară, a formulat plângere împotriva deciziei de clasare în dosarul nr. x/2015 și a deciziei în urma contestației nr. x/2015 din 7.01.2016 emisă de către pârâtă.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta, ca urmare a faptelor reclamate produse în dosar nr. x/2010 și dosar nr. x/2010, consideră că a fost prejudiciată prin tergiversare și decizii care, prin interpretare, schimbă total prevederile Deciziei de casare nr. 453/2014 obligatorie în rejudecare, în sensul că cei doi judecători din dosare în decursul a 5 ani și 7 luni au refuzat să își îndeplinească obligațiile prevăzute expres în Legea nr. 85/2006/R, lege specială, art. 6 alin. (1) raportat la art. 5 alin. (1) din această lege, precum și să pună în aplicare Decizia nr. 453/2014 prin care s-a stabilit clar procedura de urmat, respectiv expertiza plăți compensări.

Prin Sentința civilă nr. 1908 din 6 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că, atât prin Rezoluția Inspecției Judiciare cât și prin sentința instanței de fond, nu s-a avut în vedere faptul că faptele sesizate Inspecției Judiciare împotriva celor doi judecători au fost săvârșite după data de 26 ianuarie 2013, respectiv după ce Legea nr. 303/2004 a fost modificată prin Legea nr. 24/2012, respectiv a dispozițiilor art. 991.

În esență, recurenta este nemulțumită de soluția dată de instanța de fond, întrucât nu s-a dispus sancționarea celor doi judecători care au soluționat dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Sibiu și dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Sibiu, recurenta-reclamantă contestând aspecte privind derularea activității de judecată în aceste cauze.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., admisibilitatea recursului de față, Înalta Curte reține următoarele:

Din actele dosarului, rezultă că prin Rezoluția nr. 6057/IJ/3588/DIJ/2015 din 29.10.2015, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., întrucât a constatat că nu s-au identificat elemente care să releve comiterea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorului reclamat.

Prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, prin care s-a formulat plângere împotriva acestei rezoluții de clasare.

A reținut că rezoluția atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care în cuprinsul acesteia s-a apreciat în mod corect lipsa indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare, că pârâta a analizat și verificat sesizarea reclamantei în termenele și limitele impuse de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: (…) b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).", iar dispozițiile art. 47 prevăd următoarele:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.(...) (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă.".

Prin Decizia nr. 397/2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 317/2004, rezoluția inspectorului judiciar poate fi atacată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București - în cazul respingerii sesizării, iar în cazul clasării sesizării rezoluția este definitivă și nu există cale de atac împotriva acesteia, că dispozițiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluție scrisă și motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și rezoluția de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la proces echitabil.

Pe cale de consecință, rezoluțiile de clasare emise potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 pot fi contestate la instanță, situație care se regăsește în cauză, Curtea de Apel soluționând pe fond cererea formulată împotriva rezoluției de clasare. În ceea ce privește calea de atac, în lipsa intervenției legiuitorului, în aplicarea principiului prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare, se va ține seama de dispozițiile care reglementează acțiunea exercitată împotriva rezoluției de respingere a sesizării, art. 47 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 317/2004.

Dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă.".

Față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentința civilă nr. 1908 din 6 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva Rezoluției nr. x/2015 din 29.10.2015 emisă de Inspecția Judiciară, prin care s-a dispus clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, este definitivă. (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că este inadmisibilă prezenta cale de atac exercitată împotriva unei sentințe care are caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1908 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII- de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM