ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea Ministerului Transporturilor să elaboreze și să semneze Actul Adițional pentru anul 2015 de actualizare a Contractului de serviciu publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015 aprobat prin H.G. nr. 74/2012, să obțină toate avizele și să îndeplinească toate procedurile în vederea adoptării Actului Adițional 2015 prin Hotărârea de Guvern conform legii; obligarea Guvernului României să adopte prin Hotărâre Actul Adițional pentru 2015 de actualizare a Contractului de servicii publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015; obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov să avizeze Nota de fundamentare pentru luna decembrie 2015; obligarea Ministerului Transporturilor să plătească reclamantei suma de 5.862.533 RON reprezentând compensația legală datorată subscrisei pentru serviciul public desfășurat în luna decembrie 2015 în baza Contractului de servicii publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015 încheiat între A. SRL și Statul Român prin Ministerul Transporturilor, aprobat prin H.G. nr. 74/2012, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare pentru luna decembrie 2015; obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului și întârzierii nejustificate de adoptare a actului Adițional 2015, a refuzului și întârzierii nejustificate de avizare a Notei de Fundamentare și a refuzului și întârzierii de a achita compensația cuvenită reclamantei pentru luna decembrie 2015, despăgubiri cuantificate la momentul promovării prezentei acțiuni la suma de 2.765.411,46 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers juridic.

Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de suspendare a cauzei.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea dosarului x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în Dosar nr. x/2011 (ordonanța Parchetului de pa lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA din data de 17.02.2016) rezultă că cercetările penale vizează suspiciuni de fraudare a bugetului de stat în procesul de acordare a subvenției la transportul de călători, fiind dispusă începerea urmăririi penale atât împotriva reclamantei, cât și a reprezentanților ei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 privind utilizarea subvenției în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, a infracțiunii de dare de mită și folosirea în mod direct și indirect a informațiilor care nu sunt destinate publicității în scopul obținerii unor foloase pentru sine sau pentru altul.

A constatat că starea de fapt vizează perioada anilor 2010 - 2015 și suspiciunea existenței unor înțelegeri cu funcționarii din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul preluării unui număr cât mai mare de trasee de la SNTFC "CFR Călători", acordarea de consultanță în procesul de constituire/depunere a documentațiilor pentru încheierea contractelor de transport și acordarea subvențiilor supraevaluate în detrimentul CNCF CFR S.A.; furnizarea pe e-mail către reprezentanții SC A. SRL a variantelor de contract aflate în dezbatere la Ministerul Transporturilor, pentru ca informațiile astfel obținute să fie utilizate în cadrul discuțiilor purtate la minister; protejarea intereselor economice ale SC A. SRL, reclamanta din prezenta cauză, în sensul tolerării practicilor de a introduce și menține în circulație un număr nejustificat de trenuri și trasee în scopul exclusiv de a obține subvenții suplimentare, precum și pentru efectuarea de intervenții în scopul urgentării circuitului documentelor și obținerea avizelor de legalitate în condițiile H.G. nr. 741/2010.

Constatând că obiectul prezentei cauze vizează tocmai verificarea procedurilor prevăzute de H.G. nr. 741/2010, iar pentru soluționarea petitelor vizând acordarea compensației legale, cât și cea de obligare la plata despăgubirilor pretinse, instanța este ținută să verifice pretinsa atitudine culpabilă a pârâților Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Guvernul României și DGRFP Brașov, ceea ce presupune prin ipoteză verificări ale stării de fapt pretinse de reclamantă, instanța de fond a apreciat că deși pretenția concretă în dosar vizează alocarea unor subvenții neacordate, iar cercetarea penală vizează legalitatea subvențiilor deja acordate, în soluționarea cauzei instanța urmează să verifice susținerile reclamantei și apărările pârâtelor referitoare la parcurgerea procedurilor legale în vederea obținerii aprobării actului adițional pe anul 2015, respectiv pretinsa faptă ilicită a pârâtelor în întârzierea și refuzul de a semna actul adițional pentru anul 2015, aspecte care fac obiectul cercetării penale.

A reținut apărările formulate în cuprinsul întâmpinării de către pârâtul Ministerul Transporturilor potrivit cărora întârzierile au survenit din cauza dezacordului părților cu privire la modificările propuse de pârâtul Ministerul Transporturilor referitor la principiile de alocare a compensației în sensul raportări la numărul de călători/km, iar nu doar la numărul de km, așa cum a susținut reclamanta, și a constatat că în prezenta cauză, atât soluționarea cererii de acordare a compensației legale cât și cea de obligare la plata despăgubirilor pretinse, presupune verificări ale stării de fapt, stare de fapt care face obiectul urmăririi penale în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combate a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, astfel că a constatat incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință atacate a declarat recurs reclamanta A. SRL invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A susținut recurenta că infracțiunile cercetate în Dosar nr. x/2011 al DNA nu au o înrâurire hotărâtoare asupra soluției din prezentul dosar, iar suspendarea nu este oportună având în vedere stadiul înaintat al dosarului pendinte, vechimea dosarului penal și aplicabilitatea art. 413 alin. (3). C. proc. civ.

A mai susținut în considerarea acestui caz de casare că încheierea atacată este insuficient motivată, fiind încălcate disp art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 131 alin. (2) din regulamentul de ordine internă a instanțelor.

De asemenea, a susținut recurenta că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât soluția ce urmează să se pronunțe în dosarul penal nu reprezintă o chestiune prejudicială în raport de petitele din prezentul dosar.

Totodată, a susținut recurentul că în cauză a solicitat achitarea subvenției pentru decembrie 2015, iar cercetarea din dosarul penal se limitează la perioada 2011 - 2013 pentru faptele reprezentanților A. și la perioada 2011 - 30.04.2015 pentru fapte ce țin de modul de utilizare a compensației.

În concluzie, recurentul a susținut că pe lângă exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, instanța trebuia să verifice dacă prin suspendarea cauzei nu s-ar depăși durata rezonabilă a procesului. Instanța ar fi trebuit să aplice și art. 17 alin. (1) din legea nr. 554/2004 și să constate că în prezentul dosar suspendarea nu este compatibilă cu judecarea în regim de urgență, cu atât mai mult cu cât dosarul penal este în lucru din 2011 și nu rezultă că ar fi în fazele finale, fiind de notorietate ca dosarele de acest gen se soluționează într-un termen nejustificat de lung.

Intimatele-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Ministerul Transporturilor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinările intimatelor-pârâte prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către acestea, admiterea recursului și trimiterea cauzei către Curtea de Apel Brașov pentru reluarea judecății.

Intimata-pârâtă Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Anticorupție în Transporturi, Administrativ și juridic a formulat note scrise prin care a arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție a soluționat Dosarul nr. x/2011 emițând rechizitoriul din data de 22.03.2018 prin care s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a recurentei-reclamante pentru săvârșirea de infracțiuni. În acest sens a depus la dosarul cauzei un extras al rechizitoriului în discuție.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că este fondat, motiv pentru care îl va admite, va casa încheierea atacată și va trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Prezentul recurs vizează încheierea de suspendare a cauzei dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Din analiza înscrisurilor noi atașate la dosarul cauzei de către recurenta-reclamantă în fața instanței de recurs, ulterioare încheierii de suspendare a judecății, rezultă următoarele:

Din ordonanța procurorului din data de 23.02.2018 dispusă în Dosarul nr. x/2011 emisă de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, rezultă că s-a schimbat încadrarea juridică pentru faptele reținute în sarcina A. SRL din infracțiunile de: - utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; - participație improprie în modalitatea instigării la infracțiunea de acordarea de subvenții cu încălcarea legii în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 acte materiale): - evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunile de: - participație improprie în modalitatea instigării la infracțiunea de acordarea de subvenții cu încălcarea legii în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 acte materiale), constând în aceea că în numele și în realizarea obiectului său de activitate, la diferite intervale de timp, în perioada 07.01.2009 (data înregistrării primei cereri din interval pentru care s-au efectuat plăți începând cu data de 13.01.2009) - 20.01.2015 (data înregistrării ultimei cereri din interval pentru care s-au efectuat plăți în data de 03.02.2015), în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind parte în contactele de servicii publice și actele adiționale încheiate cu Ministerul Transporturilor prin: H.G. 1668/10.12.2008, H.G. 1092/30.09.2009, H.G. 741/21.07.2010, H.G. 1336/23.12.2010, H.G. 746/20.07.2011, H.G. 74/02.02.2012, H.G. 1263/18.12.2012, H.G. nr. 78/2013, H.G. nr. 1060/2013, H.G. nr. 455/2014, H.G. 1112/12.12.2014, a determinat, cu intenție, în baza unui număr de 74 de cereri (câte 12 în anii 2009, 2011 - 2014, 13 în anul 2010 și una în ianuarie 2015 și a notelor de fundamentare și justificare a subvențiilor atașate cererilor, semnate, după caz de inculpatul B., de suspecții C., D. și E. și de martora F., depuse la Ministerul Transporturilor, funcționarii publici din cadrul Ministerului Transporturilor - Direcția economică, care au acționat fără vinovăție, să acorde subvenții în cuantum total de 236.238,281 RON (64.364.815 și 171.873.466 RON), cu încălcarea legii (pct. V.3 din ordonanță, F331-339 din ordonanță, respectiv F331-335 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2011 la data de 22.03.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, printre altele, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei SC A. SRL, reprezentată prin G., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie în modalitatea instigării la infracțiunea de acordare de subvenții cu încălcarea legii în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 de acte materiale).

În același rechizitoriu s-a reținut că s-a constituit parte civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică, persoana vătămată fiind Ministerul Transporturilor.

Textul de lege în baza căruia s-a dispus suspendarea cauzei prezente la instanța de fond, respectiv art. art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că infracțiunea ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Evident, cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Astfel, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care, în raport de înscrisurile aflate la dosar, apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu.

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate de recurentă, raportat la situația de fapt expusă, obiectul cererii de chemare în judecată și al urmăririi penale, finalizată între timp prin emiterea rechizitoriului, sunt fondate.

Actele de urmărire penală au vizat legalitatea subvențiilor deja acordate, pentru perioada anilor 2010-2015, iar prin cererea de chemare în judecată se urmărește aprobarea Actului adițional pentru anul 2015 de actualizare a contractului de servicii publice de transport feroviar, plata compensațiilor datorate pentru serviciul public desfășurat în luna decembrie 2015 și plata de despăgubiri pentru neadoptarea actului adițional și neachitarea subvenției pentru luna decembrie 2015.

Față de aceste împrejurări, nu rezultă în mod concret și direct existența unor elemente suficiente potrivit cărora infracțiunea, ce privește o perioadă anterioară celei pentru care se solicită aprobarea unui act adițional, compensații și despăgubiri, ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării

Așa fiind, Înalta Curte, apreciind asupra legalității măsurii de suspendare a judecății, suspendare facultativă aflată la aprecierea instanței de judecată, a datelor concrete și actuale din cauză, constată că nu se justifică măsura suspendării judecării acțiunii formulate de reclamanta A. SRL.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. SRL, va casa încheierea atacată și va trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV