ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1670/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 814.518,80 RON, din care 784.607,00 RON reprezentând subvenții pentru susținerea transportului feroviar public de calatori acordată din bugetul aprobat pentru anul 2016 pârâtei S.C. A. S.R.L., a penalităților calculate conform legii in cuantum de 29.911,80 RON la data de 30.09.2017, penalități ce se vor calcula până achitarea integrală a sumei datorate (până la primul termen de judecată urmând a se depune si calculul penalităților stabilite potrivit legii până la data promovării prezentei acțiuni) și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în anul 2012, a fost încheiat cu Societatea Comercială A. S.R.L. Contractul de servicii publice pentru perioada 2016-2019. În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din Contractul de servicii, pârâta s-a obligat să pună la dispoziția publicului călător pe durata de valabilitate a Contractului, capacitățile de transport feroviar necesare in funcție de evoluția și cerințele pieței de transport.

Mai susține că, acordarea subvenției se face în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 2408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale a diferenței dintre tarife și costuri în transportul feroviar public de călători", modificata. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, orice operator de transport feroviar solicita si primește lunar subvenția de la bugetul de stat, justificând sumele anterior primite, potrivit formularelor stabilite prin H.G. nr. 2408/2004 și prevederilor Ordinul Ministrului Finanțelor Publice/MT nr. 65/1712/2016.

Pentru solicitarea compensatiei de la bugetul de stat si/sau bugetele locale, operatorul de transport feroviar trebuie sa prezinte la Ministerul Transporturilor o cerere de acordare a compensatiei pentru serviciile de transport programate in luna respectiva, insotită de dovada platii la zi a tuturor obligatiilor la bugetul de stat si/sau la bugetele locale si de nota de fundamentare si justificare a compensatiei, intocmite in conformitate cu normele comune ale Ministerului Transporturilor si ale Ministerului Finantelor Publice.

În ceea ce priveste suma de 784.607,00 RON reclamanta a arătat că:

- parata a depus Nota de fundamentare si justificare la 31.12.2016 cu avizul ANAF dat la data de 01.02.2017, in baza balantei de verificare întocmită în luna decembrie;

- potrivit documentelor depuse si indicatorilor realizați:

-subvenția acordata potrivit documentatiei întocmite cu respectarea prevederilor legale, a indicatorilor realizati si confirmati si a avizelor ANAF este in cuantum de 142.769.619,00 RON;

-subvenția cuvenită potrivit indicatorilor realizati este de 144.743.216,00 RON;

-subvenția avizată de ANAF este de 135.751.530,00 RON;

-subvenția avizată ANAF plus cotă de profit 3% calculate la costurile avizate ANAF este 140.756.260,00 RON

-subvenție de restituit (142.769.619 -140.765.260 RON =2.004.359,00 RON;

-din aceasta ultimă sumă s-au restituit 850.129,00 RON (OP nr. x/03.02.2017) si 369.623,00 RON (OP nr. x/09.02.2017);

- rezultă ca difereta de restituit este de 784.607,00 RON.

Reclamanta a invocat prevederile art. 3 din O.G. nr. 13/2011, art. 1 din H.G. nr. 2408/2004, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, H.G. nr. 24/2013.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1270/CA din 18 9o octombrie 2018, a admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 12/1998 menționează că "transportul feroviar public de călători are caracter de serviciu public social" (alin. (1) și că "serviciul public social de transport feroviar de călători poate fi concesionat de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de licitație publică, în condițiile legii".

Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în condițiile în care în cuprinsul O.U.G. nr. 12/1998 nu se reglementează procedura de acordare a despăgubirilor rezultate din executarea contractelor atribuite pe baza de licitație publică.

Dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 prevăd că "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

În același timp, art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 prevede că dispozițiile acestei legi se aplică contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea în vigoare a acesteia, ceea ce este cazul în speță, deoarece: acțiunea de față a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 19.05.2017, iar Legea nr. 101/2016 a fost publicată în M.Of. al României nr. 393/23.05.2016 și intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării sale, conform art. 78 din Constituția României, republicată, respectiv la data de 26 mai 2016.

Prin urmare, a reținut instanța, în raport de competența materială și teritorială exclusivă stabilită de dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, citate mai sus, în favoarea tribunalului de la sediul autorității contractante și de faptul că norma specială se aplică cu prioritate față de norma generală, Tribunalul București este competent să judece prezentul litigiu ce vizează executarea unui contract atribuit pe bază de licitație publică.

Raportat acestor considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 8007 din 3 decembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Brașov.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Inalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la plata subvențiilor nejustificate pentru susținerea transportului feroviar public de călători acordată în anul 2016 din bugetul aprobat.

Mai reține tribunalul că izvorul juridic al obiectului cererii de chemare în judecată îl reprezintă art. 61 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 conform căruia subvențiile, transferurile și alte forme de sprijin financiar din partea statului, neutilizate până la închiderea anului, pentru care a fost instituită obligația restituirii prin temeiurile legale de acordare și nerestituite până la data de 31 decembrie, se vor supune calculului accesoriilor aplicabile pentru veniturile bugetare, pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie și data restituirii sumelor la buget, coroborat cu art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 12/1998 conform căruia compensația de serviciu public pentru transportul feroviar public de călători se acordă operatorilor de transport feroviar de călători pe baza contractelor de servicii publice prevăzute la alin. (1), cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007.(…)

Conchide instanța în sensul că, în cauză, reclamantul nu a invocat niciun obiect dintre cele precizate de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 ci și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 500/2002 astfel încât instanța competentă este cea de drept comun, anume cea de la sediul pârâtului prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și nu instanța de la sediul autorității contractante, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost calificarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o acțiunii introductive prin care reclamantul Ministerul Transportului care a solicitat, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată,obligarea A. S.R.L. la plata sumei de 814.518,80 RON, din care 784.607,00 RON reprezentând subvenții pentru susținerea transportului feroviar public de calatori acordată din bugetul aprobat pentru anul 2016 pârâtei S.C. A. S.R.L., a penalităților calculate conform legii în cuantum de 29.911,80 RON la data de 30.09.2017, penalități ce se vor calcula până achitarea integrală a sumei datorate (până la primul termen de judecată urmând a se depune si calculul penalităților stabilite potrivit legii până la data promovării prezentei acțiuni) și la plata cheltuielilor de judecată.

Este de menționat în acest sens că reclamantul nu a invocat niciun obiect dintre cele precizate de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, așa cum în mod greșit a reținut Tribunalul Brașov ci și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Ca atare, în aplicarea principiului disponibilității conform căruia, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge, în contextul în care obiectul litigiului a fost clar exprimat de reclamant și având în vedere că izvorul juridic al obiectului cererii de chemare în judecată îl reprezintă art. 61 alin. (8) din Legea nr. 500/20022002, instanța competentă este cea de drept comun, anume cea de la sediul pârâtului.

Or, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel se constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului în fond aparține Tribunalului Brașov.

Față de aspectul că pârâta are sediul în municipiul Brașov, str. x, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența teritorilă de soluționare, în primă instanță a cauzei, revine Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Transporturilor și pe pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.