ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2008

Asupra cererea de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 noiembrie 2007

C.G. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 4171 din 31

octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8493/2/2006 pentru încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar față de legislația internă, principiu prevăzut de

art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

În motivarea cererii de

revizuire petentul arată că prin decizia nr. 4171 din 31 octombrie 2007 i-a fost

respins ca nefondat recursul împotriva sentinței civile nr. 497 din 14

februarie 2007 sentință ce constată ca fiind tardivă acțiunea sa, în baza dispozițiile

art. 11 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Revizuientul precizează

că prin respingerea acțiunii sale pentru considerente de procedură i-a fost încălcat

accesul la justiție, respectiv au fost încălcate dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată de România

prin Legea nr. 30/1994 cu atât mai mult cu cât într-un proces anterior referitor

la același act acțiunea sa fusese respinsă ca „inadmisibilă”, întrucât avea ca obiect

un act de comandament cu caracter militar.

În drept a fost invocate

și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 262/2007.

Analizând actele și lucrărilor

dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte

constată că motivul invocat de revizuient este nefondat.

Astfel, stabilirea unor

termene și a unor condiții procedurale de exercitare a acțiunii în justiție nu constituie,

în sine, o îngrădire a accesului la justiție, în acest sens statuând atât Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională.

În speță, C.G. a formulat

acțiune împotriva unui act administrativ din anul 1998, act despre care a luat cunoștință

la data emiterii sau, cel mai târziu la 26 noiembrie 2001, când a fost formulată

o altă acțiune în justiție având ca obiect același act.

Atât instanța de fond,

cât și cea de recurs au făcut aplicarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

fapt ce nu contravine art. 6 și 13 invocate de revizuient, din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În ceea ce privește o

pretinsă încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce ar fi avut loc

prin sentința civilă nr. 32 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, rămasă

definitivă prin decizia nr. 2969 din 10 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

aceasta nu poate fi analizată în prezentul dosar, fiind vorba de o altă cauză,în

care petentul nu a formulat cerere de revizuire, invocând doar elemente de conexitate

cu prezenta cauză.

Pentru considerentele

menționate, nefiind întrunite condițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 modificată

prin Legea nr. 262/2007, cu referire la art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de C.G. împotriva deciziei nr. 4171 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 mai 2008.