ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2008

Asupra cererea de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 06 noiembrie 2007 C.G. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 4171 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8493/2/2006 pentru încălcarea principiului priorității dreptului comunitar față de legislația internă, principiu prevăzut de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. În motivarea cererii de revizuire petentul arată că prin decizia nr. 4171 din 31 octombrie 2007 i-a fost respins ca nefondat recursul împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 februarie 2007 sentință ce constată ca fiind tardivă acțiunea sa, în baza dispozițiile art. 11 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Revizuientul precizează că prin respingerea acțiunii sale pentru considerente de procedură i-a fost încălcat accesul la justiție, respectiv au fost încălcate dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 cu atât mai mult cu cât într-un proces anterior referitor la același act acțiunea sa fusese respinsă ca „inadmisibilă”, întrucât avea ca obiect un act de comandament cu caracter militar. În drept a fost invocate și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007. Analizând actele și lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuient este nefondat.

Astfel, stabilirea unor termene și a unor condiții procedurale de exercitare a acțiunii în justiție nu constituie, în sine, o îngrădire a accesului la justiție, în acest sens statuând atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională. În speță, C.G. a formulat acțiune împotriva unui act administrativ din anul 1998, act despre care a luat cunoștință la data emiterii sau, cel mai târziu la 26 noiembrie 2001, când a fost formulată o altă acțiune în justiție având ca obiect același act. Atât instanța de fond, cât și cea de recurs au făcut aplicarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fapt ce nu contravine art. 6 și 13 invocate de revizuient, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În ceea ce privește o pretinsă încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce ar fi avut loc prin sentința civilă nr. 32 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin decizia nr. 2969 din 10 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, aceasta nu poate fi analizată în prezentul dosar, fiind vorba de o altă cauză,în care petentul nu a formulat cerere de revizuire, invocând doar elemente de conexitate cu prezenta cauză. Pentru considerentele menționate, nefiind întrunite condițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007, cu referire la art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.G. împotriva deciziei nr. 4171 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.