ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2015, reclamanta D.G.R.F.P. Galați - prin AJFP Constanța, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. x încheiat între S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L., având ca obiect bunuri mobile, în valoare de 4.400.000 RON, la care se adaugă TVA.

Prin sentința civilă nr. 1282 din 09 februarie 2016, Judecătoria Constanța, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia acțiunea a fost înregistrată la data de 15.05.2016.

Tribunalul Constanța a dispus lărgirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză și a pârâtei S.C. B. S.R.L., conform art. 78 din noul C. proc. civ. și în considerarea calității acesteia de parte a contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constatată.

Prin sentința nr. 985 din 04 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 586/2016 din 09 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA împotriva sentinței nr. 985 din 04 mai 2016.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a solicitat constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de o societate comercială aflată în procedura insolvenței, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Având în vedere caracterul de lege specială a legii insolvenței în raport cu normele prevăzute de Codul fiscal, act normativ de care s-a prevalat reclamanta, Curtea a constatat că soluția pronunțată de prima instanță este legală, în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să-și modifice temeiul juridic al acțiunii.

Criticând hotărârea apelată, reclamanta nu a înțeles să prezinte argumente pertinente în susținerea aplicării cu prioritate a normelor legale pe care le-a invocat, limitându-se la prezentarea faptului că societatea în insolventă figurează cu obligații restante curente, ulterioare deschiderii procedurii insolvenței.

Împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA, motivele fiind, în esență, următoarele:

Potrivit art. 206

26

alin. (4-5) din Codul fiscal (2003):

"(4) Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producția și/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizație a fost anulată sau revocată conform prezentului capitol se va putea face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligațiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective și-a asumat obligația de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară la nivelul obligațiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacției, ale antrepozitarului.

(5) Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (3) și (4) sunt anulabile la cererea organului fiscal."

Intimata-pârâtă deținea autorizațiile de antrepozit fiscal nr. x/30.01.2012 și nr. x/30.01.2012 emise de către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul M.F.P., prin care a dobândit calitatea de antrepozitar fiscal autorizat pentru producția de bere, vinuri liniștite, băuturi fermentate liniștite, vinuri spumoase.

În calitatea sa de antrepozitar fiscal autorizat, intimata-pârâtă avea obligația la plată în termenul legal a accizelor pentru produsele accizabile pentru producția cărora a fost autorizată conform legii.

Potrivit art. 206

28

alin. (2) lit. f) din Codul fiscal (2003) "(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal în următoarele situații:

f) antrepozitarul autorizat înregistrează obligații fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, mai vechi de 60 de zile față de termenul legal de plată".

Potrivit adresei Serviciului de Evidență pe Plătitor - Contribuabili Mijlocii nr. 24044/12.11.2015, pârâta S.C. A. S.A. figurează cu obligații restante curente, ulterioare deschiderii procedurii insolvenței (ulterior datei de 26.03.2012) în sumă de 156.290.839 RON.

Potrivit certificatului de atestare fiscală nr. x/10.11.2014, emis de către A.J.F.P. Constanta, pârâta figura la data de 31.10.2014 cu:

a) obligații totale la bugetul general consolidat de 115.356.283 RON;

b) sume de rambursat în valoare de 137.760.488 RON, reprezentând sume negative de T.V.A. solicitate la rambursare cu decontul nr. x, decont încadrat în categoria risc fiscal mare, soluționarea acestuia urmând a se face numai pe bază de inspecție fiscală.

Ca urmare a efectuării inspecției fiscale, a fost întocmit raportul nr. x, iar în baza acestuia, organul fiscal a emis titlul de creanță - decizia de impunere nr. x/06.08.2015, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata reprezentând TVA în cuantum de 6.647.330 RON.

Faptul că intimata-pârâtă figurează cu cereri de rambursare la organul fiscal teritorial nu are relevanță, în condițiile în care dispozițiile legale cu privire la autorizarea unui antrepozitar fiscal nu creează un regim derogatoriu în sensul că, dacă operatorul economic a depus cereri de rambursare - compensare, sumele neachitate la termenul legal de plată nu mai constituie obligații fiscale restante.

Din interpretarea literală a art. 206

26

alin. (4-5) din Codul fiscal rezultă condiția esențială care se cere în mod imperativ de către legiuitor a fi îndeplinită în vederea înstrăinării activelor de natura imobilizărilor corporale, și anume achitarea la bugetul de stat a tuturor obligațiilor fiscale, ori asumarea de către persoana care urmează să preia activele respective a obligației de plată restante a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară la nivelul obligațiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacției, ale antrepozitarului.

Intimata-pârâtă figurează și la acest moment cu obligații restante curente.

Este nefondată aserțiunea intimatei-pârâte în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 113

1

alin. (3) din Codul de procedură fiscală, câtă vreme obligațiile fiscale restante la bugetul de stat sunt mai mari decât cele solicitate la rambursare.

Având în vedere faptul că intimata-pârâtă S.C. A. S.A. figurează cu obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, a fost nesocotită o dispoziție imperativă și prohibitivă a legii, respectiv dispozițiile art. 206

26

alin. (4) din Codul fiscal.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nici persoana care a preluat activele respective (S.C. B. S.R.L.) nu și-a asumat obligația de plată restantă a debitorului - S.C. A. S.A. - printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară la nivelul obligațiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacției, ale antrepozitarului.

Mai mult, argumetația instanței de apel este contrazisă de următoarele aspecte:

- prin încheierea nr. 347/26.03.2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea S.C. A. S.A., fiind numit administrator judiciar C., termenul de înregistrare a declarațiilor de creanță fiind stabilit data de 11.05.2012;

- la data de 12.11.2015 nu a fost publicat tabelul definitiv al creanțelor, întrucât pe rolul instanțelor erau înregistrate contestații, respectiv acțiuni promovate fie de creditori, fie de administratorul judiciar;

- în toată această perioadă, debitoarea și-a continuat activitatea, aceasta păstrându-și dreptul de conducere a activității, contractul de vânzare-cumpărare nr. x perfectat între intimata-pârâtă S.C. A. S.A., în calitate de vânzător, și S.C. B. S.R.L., în calitate de cumpărător fiind încheiat în acea perioadă.

- prin hotărârea nr. 2499/02.11.2015, în temeiul art. 107 lit. b) din Legea nr. 85/2006, Tribunalul Constanța a dispus intrarea debitoarei în procedura falimentului, hotărâre atacată cu recurs (pe rolul Curții de Apel Constanța - dosar nr. x/2012.16), prin decizia civilă nr. 83/21.03.2016, curtea dispunând casarea și trimiterea cauzei la instanța de fond, cu termen de judecată 20.06.2017.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 16 mai 2018 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 03 octombrie 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin cererea ce face obiectul cauzei, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x încheiat între S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L., având ca obiect bunuri mobile, în valoare de 4.400.000 RON, la care se adaugă TVA.

La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat, S.C. A. S.A., în calitate de vânzătoare, se afla în procedura insolvenței, reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006, pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă aflându-se dosarul nr. x/2012.

Prin procedura insolvenței, reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006, se urmărește satisfacerea intereselor creditorilor, dar și protecția debitorului, toate operațiunile pe care le implică această procedură fiind expres prevăzute de lege.

Așadar, procedura insolvenței asigură satisfacerea creditorilor care vin în concurs, în condițiile prevăzute de actul normativ mai sus menționat.

Procedura insolvenței are, de asemenea, un caracter general, aplicându-se tuturor bunurilor debitorului, dar și un caracter unitar, debitorul fiind supus unei singure proceduri, la care participă toți creditorii și care se desfășoară sub autoritatea instanței competente, astfel cum statuează art. 2, coroborat cu art. 5 din Legea nr. 85/2006.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. x, a cărui nulitate se solicit, a fost încheiat în condițiile reglementate de art. 49 din Legea nr. 85/2006, cu aprobarea comitetului creditorilor, motiv pentru care devine incident art. 17 alin. (6) din același act normativ, potrivit căruia:

"Împotriva acțiunilor, măsurilor și deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestație la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora."

Raportat la aceste considerente, nu pot fi reținute argumentele recurentei privitoare la stadiul soluționării dosarului de insolvență nr. 2938/118/2012, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, în care intimata S.C. A. S.A. are calitatea de debitoare.

Legea nr. 85/2006 fiind o lege specială, aplicarea acesteia se face prioritar raportat la normele Codul fiscal, care au fost invocate de către recurentă în motivarea acțiunii, astfel cum în mod legal a reținut curtea de apel.

Normele legale invocate de către recurentă în susținerea recursului nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în condițiile în care hotărârea recurată nu se fundamentează pe aceste dispoziții, instanța de apel menținând soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 586/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2018.