ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

I. Prin sentința civilă nr. 464/16.03.2017, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de intervenienta A. S.A., a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B. și a respins, ca nefondată, cererea principală formulată de petenta S.C. C. S.A. privind efectuarea de mențiuni în Registrul Comerțului înregistrată pe rolul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța sub nr. x/24.10.2016.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta S.C. C. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D. în interesul B., cerere formulată în cadrul apelului promovat de petenta S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 464/16.03.2017 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații intervenienți A. S.A. și B. și cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că în cadrul judecății apelului, la data de 19.09.2017, la dosar s-a depus cererea de intervenție accesorie formulată de D. în interesul B.

Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate de intervenientul D., instanța de apel a reținut, prin prisma dispozițiilor art. 61 - art. 63 C. proc. civ., că spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit.

Totodată, a considerat că, pentru a putea efectua orice fel de acțiuni cu privire la o hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor unei societăți - cum este situația din speță - intervenientul accesoriu în interesul altei persoane trebuie să aibă vocație pentru a-și exprima votul în acea adunare.

Instanța de apel a apreciat, din perspectiva dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., că intervenientul accesoriu nu a făcut dovada calității de acționar la data înregistrării cererii sau la data soluționării acesteia.

Reținând, de asemenea, că în pricinile cu caracter strict personal, intervenția voluntară accesorie este inadmisibilă, dacă este în legătură cu capătul de cerere prin care se valorifică dreptul strict personal, Curtea a considerat ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată.

În plus, a constatat că în cadrul procesului, intervenientul nu are calitate de parte în proces, astfel încât cererea de intervenție accesorie analizată este inadmisibilă.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 676/01.11.2017, definitivă, instanța de apel a admis calea de atac formulată de S.C. C. S.A., a schimbat, în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B., a admis cererea principală formulată de petenta S.C. C. S.A. și a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor privind Hotărârea Adunării Generale Extraordinare nr. 6/10.10.2016, conform cererii nr. x/24.10.2016, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

III. La data de 23 octombrie 2017, intervenientul D. a formulat recurs împotriva încheierii din 4 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-intervenient a indicat motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor, acestea încadrându-se în cazul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul-intervenient a susținut, în esență, în cadrul criticilor invocate, că hotărârea pronunțată de instanța de apel este greșită, cererea de intervenție accesorie formulată întrunind, în realitate, toate condițiile de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 61-63 C. proc. pen.: este întocmită în forma scrisă; în conformitate cu prevederile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. este formulată în cadrul unui dosar ce se desfășoară între intimata S.C. C. S.A., pe de o parte și A. S.A., respectiv B., pe de altă parte; este formulată înainte de începerea dezbaterilor în fața instanței de apel; susține interesele procesuale ale B.; îndeplinește condiția existenței unui interes în cauză, în raport de împrejurarea că recurentul are calitatea de acționar în cadrul S.C. C. S.A.

La data de 18 decembrie 2018, intimata-petentă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, înregistrată la data de 20 decembrie 2018, prin care, pe de o parte, a invocat inadmisibilitatea recursului, motivat de faptul că apelul în cadrul căruia s-a formulat cererea de intervenție a fost soluționat prin decizia civilă nr. 676/01.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, iar pe de altă parte, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2018, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-petentă S.C. C. S.A. și, totodată, constatând că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de intervenientul D., fixând termen pentru soluționarea acestuia la data de 30 ianuarie 2019.

Termenul fixat a fost, ulterior, preschimbat din oficiu pentru data de 15 februarie 2019.

IV. Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 61-63 C. proc. civ. și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Cu referire la criticile formulate, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurentul-intervenient D. a formulat cererea de intervenție accesorie în interesul intervenientului B. la data de 19 septembrie 2017, în cauza având ca obiect apel formulat de către intimata-petentă S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 464/16.03.2017 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-intervenienți A. S.A. și B. și cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța.

În conformitate cu dispozițiile art. 61 din C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

În speță, recurentul-intervenient susține că cererea de intervenție accesorie în sprijinul intervenientului principal B. îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 61, 63-67 din C. proc. civ., lege, inclusiv cea interesului propriu în soluționarea favorabilă a cererii formulate de partea în interesul căreia se intervine.

Or, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată ca fiind justificată concluzia instanței de apel, în sensul că, nici la data înregistrării cererii de intervenție voluntară, nici la data soluționării acestei cereri, recurentul-intervenient nu a făcut, în niciun mod, dovada acestui interes propriu, constând în calitatea sa de acționar al intimatei-petente S.C. C. S.A.

Pe de altă parte, deși recurentul-intervenient a depus la dosarul de recurs, un înscris intitulat "Situație Portofoliu" emis de E. S.A. din care rezultă că acesta deține "instrumente financiare" emise de S.C. C. S.A., data acestui înscris este de 10.11.2017.

Cu alte cuvinte, și în ipoteza, nedovedită, că instrumentele financiare deținute de recurentul-intervenient ar consta în acțiuni, înscrisul menționat anterior nu schimbă în niciun mod împrejurarea că recurentul intervenient nu a făcut dovada, nici în cadrul recursului formulat, că la data înregistrării (19 septembrie 2017) și, respectiv, a soluționării cererii de intervenție accesorie, (4 octombrie 2017 deținea calitatea de acționar al intimatei-petente S.C. C. S.A.

În consecință, astfel cum în mod corect a stabilit instanța de apel, recurentul-intervenient nu a făcut dovada interesului propriu în formularea cererii de intervenție accesorie ce face obiectul cauzei, din perspectiva dispozițiilor art. 61 raportat la cele ale art. 249 C. proc. civ., deoarece acesta nu a făcut dovada calității sale de acționar la data înregistrării cererii sau la data soluționării acesteia.

Ca atare, criticile formulate de recurentul-intervenient, analizate sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii din 04 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2019.