ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 20 februarie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la data de 6 august 2015, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1/30.03.2015 a C. S.R.L., prin care asociatul majoritar D., în mod nelegal și discreționar, a desemnat administratorul special al societății în cadrul procedurii generale a insolvenței.
Prin sentința civilă nr. 824 din 21 decembrie 2015, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca nefondată excepția decăderii pârâtei C. S.R.L. din dreptul de a invoca excepția tardivității acțiunii; a respins excepția decăderii reclamanților A. și B. din dreptul de formula acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA C. S.R.L. nr. 1/30.03.2015 ca nefondată; a respins excepția lipsei de interes ca nefondată.
A fost admisă acțiunea în anulare hotărâre AGA, formulată de reclamanții A. și B. și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA C. S.R.L. nr. 1/30.03.2015, fiind respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. D..
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 481/2016 din 3 octombrie 2016, a luat act de renunțarea pârâtei C. S.R.L., prin administrator judiciar E. IPURL, la judecata apelului.
A fost respins, ca neavenit, apelul declarat de apelanta-intervenientă D..
A fost respinsă cererea de sesizare a ÎCCJ, ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta F. S.R.L., ca lipsită de interes.
Cererea de completare a deciziei nr. 481/2016 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativ și fiscala fost admisă, prin decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2017, în sensul că "obligă ambii apelanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații-reclamanți A. și B., în cuantum de câte 1200 RON fiecare, reprezentând onorariu avocat.".
Împotriva deciziei civile nr. 481/2016 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativ și fiscal, intervenienta D. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, respingerea cererii de renunțare la judecata apelului formulat de administratorul judiciar E. IPURL al apelantei C. S.R.L. și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
Recurenta-intervenientă D. a susținut că desistarea administratorului judiciar de judecarea căii de atac s-a realizat fără ca acesta să fi avut vreun mandat în acest sens și fără ca această măsură să fi fost în vreun fel autorizată de către judecătorul sindic.
În lipsa unui astfel de mandat, administratorul judiciar nu a avut posibilitatea legală de a renunța la calea de atac promovată, renunțare de care instanța de apel în mod nelegal a luat act, în opinia recurentei-interveniente fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
S-a mai arătat de către recurenta-intervenientă D. că, în situația formulării unei renunțări la judecată, instanța trebuie să verifice cauzele renunțării, respectiv temeiul acesteia, iar atunci când cauza este ilicită ori imorală, instanța nu va putea să ia act de renunțare.
În speță, recurenta-intervenientă D. a arătat că, deși a indicat motivele ilicite ce au stat la baza renunțării, instanța de apel nu le-a avut în vedere, nu le-a analizat, ci doar s-a limitat la a arăta că nu există indicii în sensul existenței unei cauze ilicite ori imorale însă fără a motiva în vreun fel.
La baza cauzei ilicite s-a aflat lăsarea societății fără un administrator special care acționa în interesul societății, dar în dezacord cu demersurile administratorului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 16 mai 2017, intimații-reclamanți A. și B. au solicitat respingerea recursului intervenientei și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Totodată, s-a solicitat respingerea recursului ca neavenit, în temeiul art. 67 alin. (4) C. proc. civ., întrucât partea pentru care recurenta D. a intervenit la fond, C. S.R.L., nu a exercitat această cale de atac.
Sub acest aspect, s-a arătat că D. are calitatea de intervenient accesoriu în cauză, sprijinind apărările pârâtei C. S.R.L., astfel încât nu are dreptul de a formula recurs, decât în condițiile în această cale de atac a fost exercitată de partea pentru care a intervenit.
Intimații-reclamanți A. și B. au mai invocat și excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, întemeiată pe nerespectarea dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., acțiunea introdusă de recurentă fiind lovită de nulitate.
Pe fondul recursului, s-a susținut că instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea art. 406 alin. (1) C. proc. civ. și a luat act de renunțarea apelantei C. S.R.L. prin administrator judiciar la apelul formulat în cauză, ca urmare a Hotărârii Adunării Creditorilor din 18 iulie 2016, în acest sens.
Intimații au solicitat obligarea recurentei interveniente S.C. D. la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., prin administrator judiciar E. IPURL Constanța, a depus la dosar, la data de 19 iunie 2017, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neavenită a căii de atac exercitate de D., iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., prin administrator judiciar E. IPURL Constanța a formulat punct de vedere la raport, invocând excepțiile netimbrării recursului, cea a nulității recursului pentru nemotivare și pentru lipsa semnăturii mandatarului părții. Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului.
S-a stabilit termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului declarat în cauză, la data de 20 februarie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta primează înaintea oricăror altor excepții, reținând următoarele:
Cum recurenta-intervenientă D. nu a timbrat anticipat recursul, acesteia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat.
Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-intervenientă D. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 20 martie 2017, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 20 februarie 2018, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de intervenienta D. împotriva deciziei civile nr. 481/2016 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativși fiscal.
Referitor la cererea formulată de intimații-reclamanți B. și A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicitată prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât nu a fost dovedită existența și întinderea acestora, în raport cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intervenienta S.C. D. împotriva deciziei civile nr. 481/2016 din 3 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge cererea formulată de intimații-reclamanți B. și A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2018.