ÎCCJ, decizie (scj.ro #84433)

Deducerea reținerii și a arestării preventive. Arestare

provizorie în vederea extrădării. Arestare la domiciliu. Obligarea de a nu

părăsi localitatea

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Calculul pedepselor

Indice

alfabetic:

Drept penal

- deducerea reținerii și a arestării preventive

- arestare provizorie

- arestare la domiciliu

- obligarea de a nu părăsi localitatea

C. pen.,

art. 88

C.

proc. pen.,

art. 145

provizorii în vederea extrădării solicitate de autoritățile române se deduce

din durata pedepsei închisorii de executat.

măsură echivalentă cu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută în art.

145 C. proc. pen., nu reprezintă o privare de libertate care să poată fi dedusă

din durata pedepsei închisorii de executat.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 4647 din 10 august 2005

Prin sentința penală nr.

245 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului Prahova, inculpata B.T. a fost

condamnată și s-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 100/1997 a Tribunalului Constanța a perioadei de la 5

mai 2003 la 1 iunie 2003 cât contestatoarea s-a aflat deținută în vederea

extrădării în Penitenciarul Vallette din Torino.

Instanța a reținut, din actele depuse de contestatoare, că aceasta, în urma

unei cereri de extrădare formulată de autoritățile române, a fost reținută de

Poliția din Torino la data de 5 mai 2003, dispunându-se de către Curtea de Apel

din Torino arestarea provizorie a contestatoarei.

La 30 mai 2003, Curtea de Apel din Torino a hotărât înlocuirea măsurii

arestării provizorii cu arestarea la domiciliu, hotărâre în baza căreia la 1

iunie 2003 condamnata a fost pusă în libertate.

Prin decizia penală nr. 252 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins

apelul condamnatei cu privire la greșita deducere din pedeapsa de executat

numai a perioadei de la 5 mai 2003 la 1 iunie 2003, deși, susține aceasta, a

fost arestată la domiciliu de la 1 iunie 2003 la 25 mai 2004, perioadă care, de

asemenea, trebuia dedusă din pedeapsă.

Recursul declarat de condamnată, prin care a cerut deducerea din pedeapsa de executat

a perioadei în care a fost arestată în penitenciar și la domiciliu, este

nefondat.

Înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestarea la domiciliu echivalează

cu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută în art. 145 C. proc. pen.,

iar aceasta nu constituie privare de libertate care să poată fi dedusă din

durata pedepsei de executat.

În consecință, recursul condamnatei a fost respins.