Decizia nr. 3537/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 959/2016 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, la data de 29.07.2014, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014 privind cererea de plata nr. x/15.05.2012 și anularea Deciziei de soluționare a contestației formulată împotriva procesului-verbal sus-menționat, iar în subsidiar, anularea parțială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014 privind cererea de plată nr. x/15.05.2012 și a Deciziei de soluționare a contestației, având în vedere că suprafața radiată din Registrul agricol este de 250 ha, iar prin procesul-verbal atacat s-a solicitat returnarea întregii subvenții pentru suprafața totală de 1338,5 ha.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 959 din data de 22 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea principală modificată formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A., a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014, a obligat pârâta A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON și accesoriile în sumă de 3.364,65 RON, luând act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că este cert că la momentul depunerii cererii de plată dosarul reclamantei cuprindea Adeverința nr. x/11.05.2012 eliberată de Primăria Comunei Săceni, jud. Teleorman, prin care se adeverea că SC A. SRL exploatează suprafața totală de 1320,43 ha, conform registrului agricol tipul IV, poz. 15 de la satul Săceni. Aceeași adeverință a menționat suplimentar că pentru o suprafață de aproximativ 321,55 ha din totalul arătat, au fost încheiate contracte de arendă duble între arendatorii de la SC A. SRL și SC B. SRL, contracte care nu au fost însă înregistrate până la respectiva dată la primărie, existând litigiul cu SC B. SRL care face obiectul dosarului civil nr. x/2011, cu termen la data de 18.05. 2012 la Curtea de Apel București. S-a mai arătat că, în cauză Tribunalul Teleorman, prin sentința indicată, nu a pronunțat rezilierea contractelor de arendă ale SC A. SRL și nici nu a dispus radierea acestora din Registrul Agricol, ci doar a obligat pârâtul Primarul Comunei Săceni să procedeze la înscrierea unor contracte de arendă în favoarea SC B. SRL. Prin urmare în nici un caz Primăria Comunei Săceni nu putea, prin propria sa interpretare, să nege producerea de efecte în continuare pentru contractele de arendă încheiate de SC A. SRL și înscrise în Registrul Agricol. Primăria comunei Săceni nu are competențe în acest sens, ci aceasta doar avea a-și îndeplini obligațiile stabilite de sentința Tribunalului Teleorman, să înscrie în Registrul Agricol contractele de arendă ale SC B. SRL. A mai reținut prima instanță că problema litigioasă arătată anterior de Curte a fost adusă spre judecată instanțelor competente chiar de către reclamanta A. SRL în cadrul unor litigii ulterioare, precum cele pentru care a depus la dosarul cauzei hotărârile judecătorești pronunțate: Decizia civilă nr. 1063 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Gorj din dosarul nr. x/2012 - fila x; Decizia civilă nr. 1220 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Dolj din dosarul nr. x/2012 - fila x. Prin ambele decizii instanțele de recurs au constatat în favoarea reclamantei A. SRL un drept de folosință asupra terenului obiect a unor contracte de arendă încheiate cu arendatori persoane fizice și au constatat nulitatea absolută a contractelor de arendă încheiate de aceiași arendatori cu SC B. SRL. S-a mai arătat că, în mod eronat așadar, pârâta APIA, atât la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor cât și la emiterea Deciziei de soluționare a contestației, a reapreciat situația fermierului A. SRL pe baza unei sentințe ce nu îl privea pe acesta și care nici nu afecta, prin dispozitivul ei, în mod retroactiv, valabilitatea contractelor de arendă încheiate de A. SRL.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - soluția pronunțată de instanța de fond este eronată și total criticabilă, având în vedere că în analizarea cauzei aceasta a pierdut din vedere aspecte evidente și de relevanță maximă în soluționarea justă a cauzei, căutând practic o motivație profitabilă reclamantei intimate în detalii procedurale fără a sesiza chestiunile flagrante care arată culpa intimatei reclamante. Pentru a beneficia de sprijin în agricultură, fermierul trebuie să prezinte documente justificative ale dreptului de folosință și adeverință eliberată de primărie prin care să ateste suprafața de teren înscrisă în registrul agricol, întrucât APIA nu are și nu a avut acces la registrul agricol, primăriile fiind singurele instituții care pot furniza aceste informații. - primăria comunei Săceni a pus în executare dispozitivul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin adresa nr. x/27.11.2013 fiind comunicate efectele acesteia, respectiv diminuarea suprafeței cu care A. SRL figurează înscrisă în registrul agricol. - prima instanță aduce critici unui act emis de primăria comunei Săceni și sugerează, în mod eronat, că APIA trebuia să interpreteze dispozitivul unei hotărâri judecătorești care nu-i era opozabilă. - în mod greșit instanța de fond reține că "pârâta APIA, atât la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor cât și la emiterea Deciziei de soluționare a contestației, a reapreciat situația fermierului A. SRL pe baza unei sentințe ce nu îl privea pe acesta și care nici nu afecta, prin dispozitivul ei, în mod retroactiv, valabilitatea contractelor de arendă încheiate de A. SRL." APIA a emis actele administrative contestate în baza adeverinței nr. x/27.11.2013, nu în baza Sentinței civile nr. 1050/2011, iar instituția nu putea să reinterpreteze dispozitivul acesteia și mai mult decât atât, APIA nu putea să nu ia în considerare un înscris oficial emis de o instituție publică, respectiv primăria comunei Săceni.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: - nu a supradeclarat suprafețele de teren lucrate efectiv ci a declarat cu bună credință suprafețele existente în evidențe. Cu toate că un terț a încercat să ia acele suprafețe în arendă, fără a avea o bază legală și contractuală, cu toate că temporar a reușit acest lucru într-un mod superficial, scriptic, cu toate că societatea nu a fost informată de schimbările efectuate în registrul agricol de către primăria comunei Săceni, s-a reușit ca printr-o serie de hotărâri judecătorești să se îndrepte această situație pentru fiecare teren în parte. - primăria comunei Săceni nu a anunțat societatea și nu a înștiințat nici APIA despre faptul că suprafețele deținute în baza contractelor de arendare au fost radiate din registrul agricol și nu a emis, nu s-a adus la cunoștință nici un fel de document prin care s-a anulat această înregistrare a contractelor de arendă. - la momentul acordării subvenției, APIA a verificat condițiile de eligibilitate pentru acordarea acesteia, iar la efectuarea controlului încrucișat, APIA a constatat că suprafețele deținute erau înscrise în registrul agricol la momentul solicitării, acordării și încasării subvenției. - sunt reiterate și apărările formulate în fața primei instanțe, dar nereținute ca motive de admitere a cererii de chemare în judecată.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 15.03.2018, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 06.06.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Intimata-reclamantă A. SRL a investit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea acestor acte administrative și obligarea pârâtei A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON și accesoriile în sumă de 3364,65 RON. Prima instanță, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, a admis cererea principală modificată formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A., a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014, a obligat pârâta A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON și accesoriile în sumă de 3.364,65 RON, luând act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. S-a susținut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, sau între considerente, lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum și atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată. Este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care această susținere apare ca nefondată. Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, în urma unui control și a reinstrumentării cererii de plată depuse de intimata-reclamantă A. SRL, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a procedat la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 877.210,36 RON, reprezentând suma totală acordată societății în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2012, la care s-au adăugat accesoriile în sumă de 3.364,65 RON. Contestația administrativă formulată de societate a fost respinsă prin Decizia nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A. La baza acestei măsuri de retragere a sprijinului financiar a stat adresa nr. x/27.11.2013 emisă de Primăria comunei Săceni, potrivit căreia: "La data de 11 mai 2012, SC A. SRL figura înscrisă în registrul agricol cu suprafața totală de 1338,50 ha teren agricol în arendă, din care utilizat în teren, 1320,43 ha. La data de 18 mai 2012, prin decizia civilă nr. 2093 a Curții de Apel București, a devenit irevocabilă Sentința civilă nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman. Potrivit sentinței menționate, instanța a reținut că, "arendatorii fac dovada manifestării exprese de voință privind încheierea de noi contracte de arendă, denunțarea unilateral a contractelor de arendă anterior încheiate ... " și ne-a obligat la înregistrarea contractelor noi încheiate cu SC B. SRL. Astfel, de la data de 28 mai 2012 și până la data de 31 mai 2012 (inclusiv), am înregistrat în registrul special al contractelor de arendă, contractele încheiate de SC B. SRL. Prin urmare, la data de 31 mai 2012, SC A. SRL mai figura în registrul agricol cu suprafața de 1087,1504 ha, rezultată din documente, în realitate, pe teren exploata suprafața pentru care a primit adeverința necesară la APIA; Vă mai facem cunoscut că, potrivit sentinței menționate mai sus, a plecat la SC B. SRL, o suprafață totală de aproximativ 355 ha, din care 250 ha au plecat de la A. SRL și 105 ha de la C. SRL; Centralizatorul anexat la prezenta, cuprinde arendatorii de la SC A. SRL, care mai aveau contracte de arendă valabile la data de 31 mai 2012; Alăturat prezentei vă înaintăm o copie de pe sentința civilă nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman și o copie de pe Certificatul de grefă, potrivit căruia această sentință a devenit definitivă și irevocabilă.". Sprijinul financiar a fost acordat inițial în temeiul cererii de plată unică pe suprafață din 15 mai 2012 depusă în campania 2012 și a documentelor doveditoare ce o însoțeau între care și adresa nr. x/11.05.2012 emisă de Primăria comunei Săceni potrivit căreia: "SC A. SRL exploatează suprafața totală de 1320,43 ha, conform registrului agricol tipul IV, de la satul Săceni. De asemenea, aceeași adeverință menționează că pentru o suprafață de aproximativ 321,55 ha din totalul menționat mai sus, au fost încheiate contracte de arendă duble între arendatorii de la SC A. SRL și SC B. SRL, contracte care nu au fost înregistrate până la această dată la primărie, existând litigiul cu SC B. SRL, litigiu care face obiectul Dosarului civil nr. 4460/87/2011, cu termen la data de 18.05. 2012 la Curtea de Apel București". Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative: "(1) Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. (2) Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat." Conform art. 7 alin. (1) din același act normativ: "Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice, în condițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare; e) să respecte normele de ecocondiționalitate: bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) și cerințele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației și pentru activitatea agricolă pe care o desfășoară; f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea; g) să furnizeze toate informațiile solicitate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în termenele stabilite; h) să permită efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens; i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură cu a parcelelor învecinate; j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere." Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și ajutoare naționale tranzitorii în sectorul vegetal și pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, forma în vigoare la momentul formulării cererii de plată: "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc." Se impune a menționa că pentru suprafața totală de 1320,43 ha exploatată pe raza comunei Săceni, intimata-reclamantă A. SRL deținea, atât la momentul cererii de plată cât și ulterior, contracte de arendă valabil încheiate, neanulate în instanță și înregistrate în registrul agricol al primăriei. De asemenea, intimata-reclamantă nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul sentinței nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman (definitivă ca urmare a anulării recursului ca netimbrat, prin decizia nr. 2093/18.05.2012 a Curții de Apel București) prin care s-a admis acțiunea reclamantei B. SRL și au fost obligați pârâții Comuna Săceni prin primar și Consiliul Local al comunei Săceni să efectueze înscrierea în Registrul special la Consiliul Local al comunei Săceni a contractelor de arendă încheiate între reclamantă și persoanele fizice menționate în adresa nr. x/17.11.2011 emisă de reclamantă. Primăria comunei Săceni la momentul punerii în executare a acestei sentințe a înscris în registrul agricol contractele de arendă ale B. SRL, radiind totodată contractele de arendă ale A. SRL pentru suprafețele de teren ce se suprapuneau, deși o astfel de măsură nu a fost dispusă de instanță, iar contractele de arendă ale A. SRL nu fuseseră anulate. Această din urmă măsură a fost infirmată ulterior de instanțele de judecată care au reținut în favoarea intimatei-reclamante A. SRL un drept de folosință asupra ternului obiect al unor contracte de arendă încheiate cu arendatori persoane fizice, constatând nulitatea absolută a contractelor de arendă încheiate de aceeași arendatori cu B. SRL (Decizia nr. 1063/18.04.2013 a Tribunalului Gorj, Decizia nr. 1220/25.06.2013 a Tribunalului Dolj). Or, având în vedere cele prezentate mai sus apare evident faptul că la momentul formulării cererii de plată societatea intimată îndeplinea condițiile legale pentru a beneficia de acest sprijin financiar, fiind persoana care a folosit în mod direct terenurile agricole în temeiul contractelor de arendă valabil încheiate, iar actele administrative prin care s-a dispus retragerea acestui sprijin financiar sunt nelegale astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. 959 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.