ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 februarie 2015, reclamanta R.N.P. - Romsilva - Administrația Parcului Natural A. R.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fostul Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu) și Ministerul Fondurilor Europene, a formulat contestație împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare nr. x/18.06.2013 și a Deciziei nr. 130094 din 5 ianuarie 2015 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climaterice, prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu.

Prin Sentința nr. 141 din data de 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Administrația Parcului Natural A. RA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu) și Ministerul Fondurilor Europene și a anulat Nota de constatare nr. x din 18 iunie 2013 și Decizia nr. 130094 din 5 ianuarie 2015 emisă de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - DG AM POS Mediu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că întrucât plângerea, formulată de Administrația PN-BmB a fost transmisă prin poștă, fiind înregistrată sub nr. x/04.07.2013 la sediul Direcției Generale AM POS Mediu, iar acesta din urmă conform prevederilor art. 50 trebuia să emită Decizia nr. 130094 din 5 ianuarie 2015 în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), în cazul reclamantei Decizia nr. 130094 din 5 ianuarie 2015, trebuia emisă cel mai târziu la data de 6 februarie 2013 iar nu la data de 5 ianuarie 2015.

S-a mai arătat că, autoritatea contractantă a solicitat prin caietul de sarcini ca materialul utilizat pentru coperțile cd-uri or informative și de asemenea pentru pagina suport a agendelor nedatate să fie polietilenă B., întrucât produsul este unul de foarte bună calitate fiind folosit la realizarea materialilor de promovare. Produsul B. este exclusiv realizat de compania B., așa cum a constat și echipa de control AM, fiind o marcă înregistrată a acesteia. Produsul nu este realizat și de alte companii producătoare de materiale tipografice. În aceste condiții nu se putea face mențiunea "sau echivalent".

A mai reținut prima instanță că întreaga procedură de achiziție (verificarea documentației de atribuire, evaluarea ofertelor și desemnarea ofertei câștigătoare) a fost verificată de Unitatea pentru Coordonare și Verificare a Achizițiilor Publice Brăila din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, raportul procedurii fiind semnat de reprezentanții UCVAP Brăila "fără obiecțiuni asupra derulării procedurii de achiziție publică".

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii reclamantei și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Având în vedere faptul că, în motivarea hotărârii instanța și-a însușit în exclusivitate criticile formulate de către reclamantă, devin incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010, hotărârea pronunțată fiind una nemotivată în accepțiunea textelor legale învederate.

- prin indicarea în caietul de sarcini a mărcii materialului pentru produsul suport copertă, respectiv polietilenă B., fără să fie însoțită de mențiunea sau echivalent, autoritatea contractantă a încălcat prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006.

- obligația statului român de efectuare a verificărilor și de aplicare a corecțiilor financiare, în ipoteza identificării unor nereguli, conform criteriilor COCOF, izvorăște din dreptul comunitar, care se aplică cu prioritate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- sentința civilă a Curții de Apel București conține argumentele care au format convingerea instanței, judecătorul nefiind obligat, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, să răspundă în mod special asupra tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.

- soluția instanței de fond a fost corectă și legală reținându-se că autoritatea contractantă a solicitat prin caietul de sarcini ca materialul utilizat pentru coperțile CD-urilor informative și pentru pagina suport a agendelor nedatate să fie polietilena B. întrucât produsul este unul de foarte bună calitate fiind folosit la realizarea materialelor de promovare.

- produsul B. este exclusiv realizat de compania B. așa cum a constatat și echipa de control AM, fiind o marcă înregistrată a acesteia. Întrucât produsul nu este realizat și de alte companii producătoare de materiale tipografice, nu se putea face înscrierea mențiunii sau echivalent.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 15 martie 2018, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 6 iunie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fostul Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu) și Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 130094 din 5 ianuarie 2015 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climaterice, prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare nr. x/18.06.2013.

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Administrația Parcului Natural A. RA și a anulat Nota de constatare nr. x/18.06.2013 și Decizia nr. 130094/05.01.2015 emisă de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - DG AM POS Mediu pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a formulat prezentul recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

În cauza de față se constată că hotărârea primei instanțe este motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale incidente, astfel încât motivul invocat nu este fondat.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară, chiar dacă unele aspecte reținute de instanța de fond vor fi înlăturate.

Astfel, din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că în urma verificărilor efectuate privind suspiciunea de neregulă, echipa de control a constatat abaterea prevăzută la pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și pct. 2.4 din Ghidul COCOF nr. 07/0037/03, anexă la Contractul de Finanțare, pentru încălcarea principiilor tratamentului egal și al nediscriminării prevăzut de art. 2, alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin aceea că s-a indicat în caietul de sarcini marca materialului pentru suport coperta, respectiv polietilenă B.. Direcția Generală AM POS Mediu a aplicat o corecție financiara de 5% din valoarea fără TVA a contractului de servicii nr. x/14.12.2011 "Realizare pachet produse de informare și conștientizare" din cadrul proiectului "Managementul capitalului natural din A. prin abordare integrate, evaluare și conștientizare", COD SMIS 17156 (273.070 RON), reprezentând 13.653,50 RON.

Situația de fapt nu a fost contestată de beneficiarul finanțării, care a justificat această opțiune prin aceea că produsul este unul de foarte bună calitate fiind folosit la realizarea materialilor de promovare, este produs de compania B., astfel încât nu se putea face mențiunea "sau echivalent".

Potrivit dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, forma în vigoare la data desfășurării achiziției publice:

"(1) Se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicație, dar numai în mod excepțional, în situația în care o descriere suficient de precisă și inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 și 36 și numai însoțită de mențiunea sau echivalent."

Se constată că obiectul procedurii de achiziție publică era realizarea unui pachet cu produse de informare și conștientizare, iar materialul polietilenă B. a fost avut în vedere de autoritatea contractantă pentru realizarea unei componente a agendelor, respectiv coperta, în condițiile în care pachetul presupunea existența mai multor obiecte.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii:

"(1) Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie:

a) promovarea concurenței între operatorii economici;

b) garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici;

c) asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică;

d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt:

a) nediscriminarea;

b) tratamentul egal;

c) recunoașterea reciprocă;

d) transparența;

e) proporționalitatea;

f) eficiența utilizării fondurilor;

g) asumarea răspunderii."

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, nu se poate constata încălcarea principiilor tratamentului egal și al nediscriminării, prevăzut de art. 2, alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, de vreme ce la procedura de achiziție au participat și au fost acceptate 8 oferte. De aici rezultă că acești ofertanți puteau să se aprovizioneze cu materialul solicitat și să realizeze pachetele ce făceau obiectul procedurii de achiziție publică.

Mai mult decât atât, interdicția conținută de dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede în mod expres ca specificațiile tehnice menționate în documentație să nu aibă ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

Or, așa cum am arătat mai sus la procedură au participat mai mulți ofertanți ce au asigurat utilizarea eficientă a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante, neputându-se reține săvârșirea unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011.

În ceea ce privește susținerea recurentei-intimate, împărtășită și de prima instanță, vizând împrejurarea că întreaga procedură de achiziție a fost monitorizată/evaluată de autoritățile competente (ANRMAP, UCVAP) de la stadiul elaborării anunțului de participare până la semnarea contractului, Înalta Curte reține că potrivit disp. art. 32

4

alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale "... autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziei de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP".

În aceste condiții este nerelevantă împrejurarea monitorizării anterioare a procedurii și a rezultatului acesteia.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 141 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței nr. 141 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL