ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3352/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.10.2014, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Administrația Parcului Național Piatra Craiului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, anularea Deciziei nr. 129425 din 05 august 2014 emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 269 din 4 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 269 din 4 februarie 2015 a Curții de Apel București, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Administrația Parcului Național Piatra Craiului, a formulat recurs, neîntemeiat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice (potrivit O.U.G. nr. 85/2014 și O.U.G. nr. 6/2013), prin care a invocat nulitatea recursului formulat de reclamantă, ca urmare a nemotivării în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, precum și ca urmare a depunerii recursului direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu la instanța de fond.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același cod, că recursul este inadmisibil, fiind motivat cu depășirea termenului, sancțiunea fiind prevăzută de art. 489 C. proc. civ., precum și ca urmare a intervenirii nulității prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ. pentru nedepunerea recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

6.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care, la art. 20 alin. (1), stipulează că:

" hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că reclamanta a declarat recurs la data de 27 mai 2015, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 21 aprilie 2015 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 7 mai 2015.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

6.2. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 185 alin. (1) și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei R.N.P. Romsilva, prin Administrația Parcul Național Piatra Craiului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta R.N.P. Romsilva, prin Administrația Parcul Național Piatra Craiului, împotriva sentinței civile nr. 269 din 4 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.