ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Reclamanta RNP - Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS MEDIU solicitând anularea Deciziei 10990/20.07.2015, a Procesului-verbal 8456/20.05.2015, a Notificării beneficiarului cu privire la finalizarea misiunii de control 8247/08.05.2015, a Adresei nr. x/18.05.2015 și a tuturor actelor emise în baza procesului-verbal de constatare și a notificării, solicitând și restituirea tuturor sumelor reținute prin aplicarea corecției financiare în cuantum total de 56.730 RON.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 390 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește acțiunea împotriva Notificării x/28.05.2015 înregistrată la Administrația Parcului Național Munții Rodnei și adresa Direcției Generale AMPOS Mediu 7659/18.05.2015, a respins acțiunea formulată de RNP - Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A., împotriva Deciziei nr. 10990/20.07.2015, Procesului-verbal nr. x din 28.05.2015, Notificării nr. x/2015 și a Adresei nr. x/2015 precum și a celorlalte acte emise de AMPOS Mediu.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs RNP - Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A., întemeindu-și în drept motivele de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă critică hotărârea instanței de fond ca fiind nemotivată și pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta reclamantă susține că "instanța nu a analizat și cercetat suficient fondul cauzei, din motivarea sentinței reieșind superficialitatea instanței în soluționarea cauzei în speță".

În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, consider recurenta că nu se încadrează la niciuna din prevederile O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la abaterile de la legalitate. Recurenta susține că instanța de fond nu precizează ce articole de lege sau clauze contractuale a încălcat și își întemeiază soluția pe art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, cu o scurtă referire la faptul că nu au fost respectate dispozițiile contractului de finanțare, dar neprecizând care dintre acestea.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material.

Referitor la critica recurentei-reclamante - hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, se rețin următoarele.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Analizând sentința civilă recurată, în mod corect, instanța de fond, a adus argumente solide care justifică soluția pronunțată, apreciind în mod judicios că cererea de chemare în judecata este nefondată.

Motivarea instanței fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, reprezintă o garanție că acțiunea recurentei-reclamante a fost analizată cu atenție, sub aspectul solicitării din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă nu face decât să dea o interpretare greșită a prevederilor legale pe care le consideră aplicabile în cauză. În argumentarea cererii de recurs, recurenta reclamanta vine cu o interpretare proprie a actelor normative aplicabile în speță, care îi profită și omite să aducă în atenția instanței de recurs faptul că în speță nu a respectat prevederile legale potrivit cărora cheltuielile din cadrul proiectului să fie socotite eligibile.

Prin urmare, analiza hotărârii judecătorești atacate este aptă să releve faptul că instanța de fond a observat elementele esențiale ale situației de fapt, aducând argumente care justifică soluția pronunțată.

Referitor la criticile recurentei-reclamante privind motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 - sentința a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea normelor de drept material - se rețin următoarele.

Instanța de control judiciar reține că, pentru implementarea proiectului "Măsuri de management conservative a biodiversității Parcului Național Munții Rodnei", Administrația Parcului Național M-ții Rodnei a atribuit prin procedura de licitație deschisă contractul de servicii nr. x/31.05.2011 "Asistență, cartare, evaluare și monitorizare".

Ulterior încheierii Contractului de servicii nr. x și începerii derulării serviciilor care fac obiectul acestuia, beneficiarul și contractorul au încheiat Nota de constatare nr. x/6.08.2013, prin care se agrea faptul că doar o parte din activitățile stabilite prin contract au fost realizate, respectiv activitățile 1.2.1, 1.2.2, 2.1.1. și 3.2.1 iar activitățile 3.3.1.. 1.4.1. și 2.2.1. nu au fost realizare integral și nu au fost predate/recepționate, astfel că s-a apreciat că aceste cheltuieli sunt neeligibile.

Recurenta-reclamantă a invocat că aceste cheltuieli au fost declarate eligibile anterior, cu ocazia soluționării cererilor de rambursare și prin declararea ca neeligibilă după circa patru ani.

Or, autoritatea de control AMPOS Mediu a fost învestită prin suspiciunea de neregulă 42/20.02.2015, fiind obligată să efectueze verificările administrative și să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că nu are relevanță că aceste constatări au fost făcute după patru ani, deoarece autoritatea de control se afla în termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, corect s-a apreciat că, nu au fost respectate dispozițiile contractului de finanțare, că prin implementarea Contractului nr. x/31.05.2011 nu a fost atins scopul finanțării și s-a realizat astfel abaterea de la legalitate, cheltuindu-se necuvenit fondurile alocate, așa încât declararea acestor cheltuieli ca neeligibile de către AMPOS Mediu respectă cerințele de legalitate.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a contractului de achiziție publică, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile, iar autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursare, plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari, acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

Contractul nr. x/1300/31.05.2011 este finanțat majoritar din fonduri post-aderare acordate condiționat de la bugetul Uniunii Europene, condiția principală fiind stricta respectare a legalității în utilizarea lor, orice atingere adusă principiilor fundamentale de implementare a contractelor derulate cu fonduri publice conducând la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de RNP - Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A. împotriva Sentinței nr. 390 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN