ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3573/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2015 pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, contestație împotriva adresei nr. x/19.10.2015 a Direcției Generale Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, comunicată prin fax și înregistrată la sediul UAT Municipiul Râmnicu Vâlcea sub nr. x/19.10.2015, solicitând anularea măsurii de excludere de la rambursare a sumei de 3.642,61 RON.

Prin Sentința nr. 44/F-CONT pronunțată la data de 26 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene și a anulat Adresa nr. x/19.10.2015 prin care s-a respins plângerea prealabilă nr. 30725/27.08.2015 pentru suma de 3642,61 RON.

Împotriva Sentinței nr. 44/F-CONT din data de 26 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul menținerii ca temeinică și legală a adresei DGPE nr. x/19.10.2015.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și critică faptul că în motivarea hotărârii recurate, prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 1360/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului operațional regional 2007 - 2013, însă a extins categoria cheltuielilor eligibile și pentru cheltuielile efectuate de către intimată.

Arată că potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011: pentru realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcțiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, rețele electrice de iluminat și forță, căi de acces auto, branșamente/racorduri la utilități, împrejmuiri, pânze de protecție a fațadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu.

Consideră că aceste dispoziții enumeră în mod limitativ cheltuielile ce pot fi considerate eligibile în cadrul cererii de rambursare nr. x, Capitolul bugetar Organizare de șantier, subcapitolul 5.1.1. Construcții și instalații aferente organizării de șantier, dar că instanța de fond, în mod contradictoriu, a reținut că acest text de lege se aplică și sumelor achitate cu titlu de chirie pentru "macara pe pneuri, toaletă ecologică, baracă vestiar, baracă depozit vestiar", deși a apreciat că este esențial ca sumele să vizeze construcții provizorii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 1360/2011 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și ale art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Recurentul-pârât arată că potrivit regulamentelor europene, legislației naționale și contractului de finanțare, în procesul de autorizare al cererilor de plată/rambursare, AM POR are obligația de a verifica eligibilitatea cheltuielilor solicitate de beneficiari, în vederea stabilirii eligibilității la data autorizării cheltuielilor din cererile de rambursare, iar conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, una din condițiile de eligibilitate a cheltuielilor este ca acestea să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului sau contractului de finanțare.

În speță, arată că pentru articolele menționate în Cererea de rambursare nr. x, unitatea de măsură a fost "ore", ceea ce conduce la concluzia că sumele solicitate reprezintă chiria pentru echipamente și nu construcții provizorii sau amenajări la construcțiile existente, așa cum se precizează în ordinul menționat.

Susține că lucrările realizate nu pot avea caracter definitiv, menirea lor fiind aceea de a servi la organizarea șantierului în vederea derulării activității ulterioare de șantier, în scopul realizării obiectivului pentru care s-a obținut finanțarea nerambursabilă. Mai arată că Autoritatea de Management ia în considerare numai acele cheltuieli care corespund ordinului de cheltuieli din punct de vedere al încadrării fiecărui articol în tipul de cheltuială stabilită prin ordin.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la inexistența unui prejudiciu, recurentul-pârât susține că în cauză s-a săvârșit o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, sub forma abaterii de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare, iar prin neregula săvârșită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit, respectiv fără respectarea legislației în materia achizițiilor publice, și anume a prevederilor art. 207 alin. (2) lit. c) și d) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 205 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 ce prevăd emiterea notelor de constatare a neregulilor și e stabilire a corecțiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21 și stabilirii corecțiilor financiare, care se calculează conform art. 27 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 875/2011 și cu respectarea Anexei la O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, învederează faptul că legiuitorul nu impune autorității care a acordat aceste fonduri alte cerințe pentru a constanta caracterul neeligibil al sumelor cu excepția constatării unor nereguli, sens în care invocă și prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., precum și art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 referitoare la existența sau potențialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene.

Mai arată că prin încheierea contractului de finanțare, intimata a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a obligat, potrivit art. 9 alin. (22), să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, nerespectarea acestor obligații conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, în același sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, susține că există obligația de recuperare a fondurilor U.E. în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu.

Susține că, date fiind aceste aspecte și dispozițiile Regulamentelor Consiliului nr. 1083/2006 și 1828/2006, respectiv Decizia Comisiei C/2011/476, interpretarea dată dispozițiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existența și producerea unui prejudiciu, nu poate fi reținută, fiind în afara scopului acestor reglementări și al încheierii contractului de finanțare dintre părți.

Intimatul-reclamant Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că la încheierea Contractului de finanțare nr. x/2014 s-au avut în vedere prevederile Ordinului nr. 1360/2011, care la art. 6 alin. (1) prevede că sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de șantier, iar la alin. (2) al aceluiași articol prevede că pentru realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcțiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, etc.

Consideră că în mod corect a reținut instanța de fond aceste aspecte, deoarece lucrările pentru care intimatul a aplicat măsura excluderii sunt lucrări care se încadrează în prevederile art. 6 și art. 13 din Ordinul nr. 1360/1938/2011.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Recurentul pretinde că sentința este contradictorie deoarece, deși reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011, ignoră în fapt conținutul acestuia, deoarece apreciază că respectivele cheltuieli cu chiria pentru montarea toaletelor ecologice, a barăcii vestiar și a barăcii depozit (inclusiv a macaralei folosite pentru montarea acestora) pot fi incluse în categoria cheltuielilor destinate construcțiilor și instalațiilor aferente organizării de șantier.

Înalta Curte constată că nu există nicio contradicție în cuprinsul sentinței, iar critica recurentului vizează în realitate interpretarea dată de prima instanță unei stări de fapt, respectiv aceea dacă anumite cheltuieli (cele cu montarea toaletei ecologice și a barăcilor) se circumscriu cheltuielilor destinate organizării de șantier.

Sentința este coerentă și, în plus, interpretarea primei instanței este corectă, motiv pentru care și cel de-al doilea motiv de recurs (întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) este neîntemeiat.

Într-adevăr, toaleta ecologică, baraca vestiar și baraca depozit sunt construcții provizorii. Faptul că ele au fost închiriate, și nu edificate, este lipsit de relevanță.

În consecință, aceste cheltuieli sunt eligibile, așa cum corect a reținut prima instanță.

De altfel, soluția astfel pronunțată este conformă practicii de speță a Înaltei Curți, în acest sens putând fi menționată și Decizia nr. 990/09.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 44/F-CONT din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 44/F-CONT din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN