ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2016, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a formulat contestație împotriva Adresei nr. x din 29 martie 2016 a Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care i s-a comunicat ca s-a respins plângerea prealabilă cu nr. x din 13 ianuarie 2016, formulată de UAT Municipiul Râmnicu Vâlcea.

1.2. Sentința instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 172/F-cont din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional, având ca obiect contestația împotriva Adresei x din 29 martie 2016 emisă de Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. A anulat în parte Adresa nr. x din 29 martie 2016 emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a constatat că suma de 200 RON fără TVA, la care se adaugă TVA în sumă de 48 RON prevăzută în factura fiscală nr. x din 13 ianuarie 2015 emisă de Asocierea A. SRL reprezintă o cheltuială eligibilă, rambursabilă.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea cât și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.1. În recursul declarat reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea arată că în mod greșit instanța de judecată a respins contestația în ceea ce privește sumele de bani cuprinse în cele patru facturi reprezentând cheltuieli aferente închirierii unui panou care nu are locația specifică din în cererea de finanțare.

Precizează reclamantul că, prestațiile serviciilor de promovare în cadrul proiectului au respectat întocmai condițiile din cererea de finanțare și din Caietul de sarcini, atât în ceea ce privește locația panourilor, montând afișe pe panourile aflate pe șoseaua spre aeroport și spre șoseaua pe Râmnicu Vâlcea, cât și celelalte cerințe și anume: dimensiunea panourilor, vizibilitatea sporită a acestora, expunerea față-verso și perioada de expunere.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și, urmare a rejudecății cauzei, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În esență., recurentul-pârât arată că instanța de fond s-a limitat la a constata simpla existență a hărților turistice, fără însă a cerceta amplasarea sau numărul real al acestora.

În realitate, numărul hărților amplasate este de 19 în loc de 20, două dintre planșele foto fiind efectuate în aceiași locație, diferind doar unghiurile de fotografiere și anotimpul.

1.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul - reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, legalitatea Adresei nr. x din 29 martie 2016, prin care Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a respins contestația formulată împotriva Informării nr. x din 16 decembrie 2015, privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x

În fapt, prin Informarea mai sus menționată, i-a fost comunicat reclamantului faptul că sumele menționate au fost excluse de la rambursare, fiind considerate cheltuieli neeligibile. Sumele de bani reprezentau " cheltuieli cu realizarea unei hărți turistice pentru care nu a fost făcută dovada amplasării" și " cheltuieli cu închirierea unui panou care nu are locația specifică din cererea de finanțare, respectiv în incinta aeroportului din Cluj-Napoca (locația panoului este la ieșirea din Cluj-Napoca spre Turda) - campaniile 1,2,3 și 4".

Prima instanță, soluționând cauza a admis în parte acțiunea, a anulat în parte adresa contestată și a reținut că suma de 200 RON fără tva prevăzută în factura fiscală nr. x din 13 ianuarie 2015 emisă de Asocierea SC A. SRL reprezintă o cheltuială eligibilă rambursabilă. A menținut în rest actele administrative contestate.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt.

Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate Înalta Curte reține următoarele:

Criticile recurentului - reclamant privind menținerea actelor administrative atacate sub aspectul sumelor: 3642,19 RON și 874,18 TVA reprezentând cheltuieli cu închirierea unui panou - campania 1 care nu are locația specifică din contractul de finanțare; 3642,19 RON și 874,13 RON TVA reprezentând cheltuieli cu închirierea unui panou publicitar care nu are locația specifică din contractul de finanțare - campania 2; 3642 RON și 874,13 RON reprezentând cheltuieli cu închirierea unui panou care nu are locația specifică din contractul de finanțare - campania 3; 3642,19 RON și 874,13 TVA reprezentând cheltuieli cu închirierea unui panou care nu are locația specifică din contractul de finanțare - campania 4 sunt nefondate.

La data de 31 iulie 2012 a fost încheiat contractul de finanțare nr. x, Cod SMIS 29316, între reclamant și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional pentru implementarea Proiectului nr. 29316 intitulat " Promovarea potențialului turistic ecleziastic la nivelul Municipiului Râmnicu Vâlcea".

Conform Adresei IV la contractul de finanțare la punctul B3: Activități de promovare a resurselor turistice prezentate prin publicitate outdoor (luna 5 - luna 9 și luna 17 - luna 21) reclamantul, beneficiar al contractului de finanțare se angajează să monteze afișe pe backlit-uri în orașul Cluj, astfel: un panou pe șoseaua spre aeroport și un panou în incinta aeroportului.

Având în vedere că cel de-al doilea panou a fost amplasat, nu în incinta aeroportului Cluj, ci la ieșirea din orașul Cluj-Napoca spre Turda, reclamantul a încălcat clauzele contractului de finanțare, la a căror respectare s-a angajat.

Este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că prin Caietul de sarcini întocmit de recurentul - reclamant, acesta a solicitat prestatorului serviciilor de promovare în cadrul proiectului, ca un panou să fie montat pe șoseaua spre aeroport și un alt panou pe șoseaua spre Râmnicu Vâlcea.

De asemenea, este nerelevant că prestatorul a respectat întocmai condițiile din caietul de sarcini, în ceea ce privește locația panourilor cât și celelalte cerințe vizând dimensiunea, vizibilitatea sporită, expunerea față-verso și perioada de expunere. Aceste aspecte vizează raporturile contractuale dintre unitatea administrativ-teritorială și firma executantă, raporturi ulterioare și subordonate raporturilor juridice rezultate din contractul de finanțare, în concordanță cu care trebuia încheiat și contractul subsecvent.

Recurentul - reclamant nu se poate apăra, în justificarea încălcării dispozițiilor contractului de finanțare, invocând modalitatea defectuoasă în care a întocmit documentația pentru implementarea proiectului, finalizată cu încheierea Contractului de servicii de promovare nr. x din 31 octombrie 2013 cu SC A. SRL - SC B. SRL.

Așadar, în mod judicios a reținut judecătorul fondului că autoritatea de management a reținut corect ca fiind neeligibile cheltuielile aferente publicității outdoor, prin amplasarea panourilor cuprinse în cele patru facturi fiscale nr. x din 6 august 2014; nr. y din 13 ianuarie 2015, nr. z din 10 martie 2015 și respectiv nr. xx din 2 iulie 2015, astfel că recursul declarat de reclamant este nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, acesta vizează soluția instanței de admitere a acțiunii în anulare a actelor administrative doar pentru suma de 200 RON la care se adaugă TVA, suma prevăzută în factura nr. x din 13 ianuarie 2015emisă de Asocierea A. SRL.

Recurentul- pârât susține că, în legătură cu aceste cheltuieli nu a fost făcută dovada executării obligației, respectiv că din cele 20 de hărți turistice pe care reclamanta trebuia să le execute și amplaseze potrivit Anexei IV. Cererea de finanțare la contractul de finanțare nr. x, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea nu a făcut dovada amplasării unei hărți.

Din probatoriul administrat în cauză, reiese că reclamantul a amplasat un număr de 20 de hărți turistice distincte (dosar de fond) astfel încât și sub acest aspect soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind identificate motive de reformare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea și de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional împotriva Sentinței nr. 172/F-cont din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - LM