ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2019, petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei, Consiliul Local al Orașului Broșteni și Primăria Orașului Broșteni, prin care a solicitat anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis de Ministerul Industriei și Resurselor la data de 26 iunie 2001.

La data de 24 februarie 2019, intimații Consiliul Local al orașului Broșteni și Primăria orașului Broșteni au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curții de Casație și Justiție în soluționarea cauzei.

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 97 pct. I C. proc. civ., este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 96 pct. I C. proc. civ., potrivit cărora "Curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale."

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța a fost învestită cu o acțiune în anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x din 26 iunie 2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor (în prezent, Ministerul Economiei) în favoarea SC B. SA.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul persoanelor de drept privat parte în litigiile de contencios administrativ.

În speță, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul are domiciliul în județul Mehedinți, localitate aflată pe raza teritorială de competență a Curții de Apel Craiova.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT