ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ necesar obținerii despăgubirilor solicitate sau la trimiterea cererii de despăgubiri, formulată de reclamant, către Guvernul Ungariei, în vederea soluționării acesteia.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că adresa emisă de pârât sub nr. x/2857 din 12 noiembrie 2018, ca urmare a cererii adresate de reclamant, este nelegală, prin răspunsul emis pârâtul refuzând să soluționeze cererea ce i-a fost adresată.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2018, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive a pârâtului.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin Rezoluția din data de 11 decembrie 2018, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 9 ianuarie 2019, punând în vedere părților să formuleze, în scris, puncte de vedere cu privire la competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa prezenta cauză.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130 - 132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Din analiza cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, criticând răspunsul emis de pârât prin adresa din 12 noiembrie 2018, la cererea depusă de reclamant sub nr. x din 5 noiembrie 2018, răspuns pe care îl apreciază a reprezenta un refuz de soluționare a cererii sale. Prin urmare, scopul urmărit de reclamant prin promovarea prezentei cereri îl reprezintă anularea adresei de răspuns și obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ necesar obținerii despăgubirilor solicitate.
Deși reclamantul nu a indicat textele de lege pe care își întemeiază acțiunea, Înalta Curte constată că pretențiile exhibate se circumscriu prevederilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a), c) și i) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul considerându-se persoană vătămată într-un drept al său, de către autoritatea ministerială pârâtă, prin refuzul soluționării unei cereri.
În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018, potrivit cărora:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În raport de acest text de lege, Înalta Curte constată că prezenta cauză revine în competența de soluționare a curții de apel, întrucât actul contestat în cauză este emis de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, care este organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 din H.G. nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe,.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - MM