ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună să se dispună obligarea acestuia la emiterea actului administrativ necesar obținerii despăgubirilor solicitate sau la trimiterea cererii de despăgubiri, formulată către Guvernul Ungariei, în vederea soluționării.

În apărare, a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 19/09.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 314 din data de 26.06.2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând la rându-i excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Dosarul a fost înregistrat la data de 15 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv nr. x/2018

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 206/2019 din data de 7 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și pe cale de consecință a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 206/2019 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A. și, fără a încadra expres criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, hotărârea instanței de fond fiind nelegală, lovită de nulitate absolută impusă de lege.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Consular nu a depus întâmpinare, deși recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 11.05.2020, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 22 martie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 14.02.2023 a fost fixat în conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecății, astfel cum rezultă din conținutul Rezoluției consemnate pe Referatul atașat la dosar.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 22 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 22.03.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22.09.2022.

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces, conform procesului-verbal și a dovezii de înmânare atașate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel și din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2022.

Deși încheierea de ședință din data de 22 martie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiind comunicată ambelor părți conform dovezilor atașate la dosar.

Constată, așadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecății, din data de 22 martie 2022, până la data de 19.10.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 14.02.2023, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 22 septembrie 2022, nici una dintre părți nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, ....dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor, Înalta Curte urmează a admite excepția perimării invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a constata perimat recursul promovat de reclamantul A..

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocate din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 22 martie 2022, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., admițând excepția perimării, invocată din oficiu, va constată perimat recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 206/2019 din 7 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.