ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/06.10.2014, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare a Funcționarilor Publici" cod SMIS 2773, prin care a fost stabilită în sarcina instituției noastre o creanță bugetară în cuantum de 9.300,86 RON, contribuție din fonduri UE (85%),

- anularea Deciziei Ministerului Administrației și Internelor (actualul Minister al Afacerilor Interne) nr. 372544/06.11.2012 privind contestația formulată de A.N.F.P. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare al Funcționarilor Publici", cod SMIS 2773,

- restituirea către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în calitate de beneficiară a Proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare a Funcționarilor Publici" cod SMIS 2773, a sumei în cuantum de 9.300,86 RON, reprezentând corecțiile financiare aplicate prin Procesul-verbal nr. x/07.09.2012.

Prin Sentința nr. 3826 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului, în opinia sa, instanța de fond pronunțând o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii, fiind dată și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, s-a apreciat că prima instanță se contrazice în argumente atunci când, pe de o parte, la pagina 9 a sentinței recurate, primul paragraf precizează că "susținerea că prin activitățile proiectului s-a urmărit realizarea unei baze de date (...) nu are relevanță, întrucât ceea ce s-a stabilit ca fiind cheltuială eligibilă a fost contravaloarea celor 6 abonamente, respectiv suma de 10942,19 RON, la care se adaugă TVA de 2286,51 RON", iar, pe de altă parte, la al doilea paragraf din aceeași pagină menționează că "ceea ce s-a aprobat la decontare era doar contravaloarea unui singur abonament de internet wireless și nu a șapte abonamente, celelalte șase urmând a fi suportate de beneficiar".

S-a mai arătat că în pagina 8 a sentinței recurate, în al cincilea paragraf se menționează că "stabilirea ca fiind neeligibile a cheltuielilor aferente celor 6 abonamente de internet s-a făcut în mod corect prin procesul-verbal contestat".

Cu privire la încălcarea, la pronunțarea hotărârii, a normelor de drept material, s-a considerat de către recurenta-reclamantă că s-a reținut, în mod greșit, faptul că "prin cererea de finanțare s-a decontat un singur abonament wireless", întrucât în cuprinsul Cererii de finanțare la capitolul 3.3 Achiziții publice, la poziția 2 s-a precizat achiziția a 7 unități de abonament wireless pe trei ani, cheltuielile cu servicii de comunicații fiind cuprinse în toate cererile de rambursare și în cererea de rambursare finală.

S-a mai susținut că, în mod eronat, instanța de fond a interpretat sintagma "să asigure abonamentul wireless la internet pentru 25 de luni", din cuprinsul Referatului de necesitate nr. 465118/2010 și a Notei privind achiziția de servicii nr. x/2012, ca fiind echivalentă cu indicarea numărului de abonamente aferente utilizării celor 7 modem-uri (un abonament), această sintagmă arătând de fapt tipul serviciului pentru care se solicita aprobarea unor cheltuieli, nu și cantitatea/numărul de abonamente.

În fine, a fost criticat de către recurentă faptul că judecătorul fondului nu a reținut susținerile reclamantei, potrivit Corrigendum-ului nr. 4 la Manualul de implementare a proiectelor finanțate din Programul operațional Dezvoltarea capacității Administrative (PO DCA), versiunea februarie 2012, la Anexa 19 - Metodologia de calcul a Cheltuielilor Generale de Administrație - Punctul 1 - Cheltuieli cu servicii și comunicații, care prevede că "pentru accesul la internet, se permite decontarea a maxim 100 RON/lună pentru fiecare abonament".

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimatul - pârât Corpul de Control al Ministrului s-a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Corpului de Control al Ministrului, apreciindu-se că se impune scoaterea acestuia din cauză și, respectiv constatarea calității de intimat doar a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având în vedere preluarea de către acest minister a activităților și atribuțiilor specifice componentei administrației publice, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 și art. (1) alin. (1) din H.G. nr. 1/2013.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva Sentinței nr. 3826 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din data de 6 februarie 2018, Înalta Curte a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Corpul de Control al Ministrului, motivat de faptul că această excepție a fost invocată și în cadrul dosarului de fond, neformulându-se recurs de către intimat cu privire la soluționarea acestei excepții.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimaților - pârâți, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare a Funcționarilor Publici" cod SMIS 2773, prin care a fost stabilită în sarcina instituției noastre o creanță bugetară în cuantum de 9.300,86 RON, contribuție din fonduri UE (85%); anularea Deciziei Ministerului Administrației și Internelor (actualul Minister al Afacerilor Interne) nr. 372544/06.11.2012 privind contestația formulată de A.N.F.P. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare al Funcționarilor Publici", cod SMIS 2773; restituirea către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în calitate de beneficiară a Proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația Publică - Program Național de Certificare a Funcționarilor Publici" cod SMIS 2773, a sumei în cuantum de 9.300,86 RON, reprezentând corecțiile financiare aplicate prin Procesul-verbal nr. x/07.09.2012.

Reclamanta a formulat cererea de finanțare a proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informației în Administrația publică Program Național de Certificare a Funcționarilor publici", cod SMIS 2773, cerere care a fost aprobată prin OMAI nr. 198 din 26.08.2009, finanțarea nerambursabilă fiind acordată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, iar valoarea totală a proiectului a fost de 13.471.332,00 RON, din care 11.450.632,00 RON fiind valoarea eligibilă nerambursabilă, reprezentând 85% din valoarea totală eligibilă.

Ulterior, reclamanta a demarat procedura de achiziție publică "achiziție directă" prin întocmirea Referatului de necesitate nr. 465118/27.01.2010 și a Notei privind achiziția de servicii nr. x/28.01.2012 prin care a fost aprobată încheierea unui contract de servicii cu operatorul A., având în vedere acordul cadru încheiat de Ministerul Administrației și Internelor cu acest operator economic.

În urma acestei aprobări, a fost încheiat cu SC A. SA contractul de servicii nr. x/01.10.2010 având ca obiect furnizarea de Internet Unlimited 21,12 GB trafic național inclusiv, viteza 7.2 Mbps DL/1.46 Mbps UL, modem-uri B. E 15523.6 HSDPA cu 100% discount.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 07.09.2012 și înregistrat cu nr. x/07.02.2012 s-a constatat, că se confirmă se suspiciunea de neregulă din notificarea nr. x/25.07.2012, în sensul că beneficiarul a solicitat spre decontare sume neeligibile, reprezentând contravaloarea unor abonamente de internet wireless care vizează parțial operațiunea finanțată și pentru care nu s-a demonstrat legătură ca activitățile proiectului. Echipa de control nu a putut stabili modul în care au fost distribuite cele 7 abonamente și care sunt persoanele care le utilizează.

Împotriva procesului-verbal de constatare reclamanta a formulat contestație, emițându-se Decizia nr. 372544 din 06.11.2012 prin care s-a respins contestația nr. 370.663 din 07.09.2012, ca nefondată.

Referitor la cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la natura contradictorie a motivării primei instanței, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia. Din analiza acestui caz de casare rezultă că noțiunea de "motive contradictorii" care să atragă casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, poate fi acceptată doar în ipoteza în care, în raport de argumentele prezentate, nu se poate desprinde raționamentul judecătorului care să conducă la soluția adoptată în dispozitiv. Or, în speță toată argumentația judecătorului prezentată la filele x a sentinței vizează împrejurarea că, în ciuda susținerilor reclamantei și în ciuda anvergurii proiectului, ceea ce s-a aprobat la decontare era doar contravaloarea unui singur abonament de internet wireless și nu a șapte abonamente, celelalte șase urmând a fi suportate de beneficiar. Constatarea recurentei privind o presupusă motivare contradictorie reprezintă în fapt o simplă eroare materială care nu poate conduce la soluția de casare a sentinței.

Aceste argumente prezentate în mod logic și împărtășite și de instanța de control judiciar, conduc la concluzia netemeiniciei și a motivelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, se reține că în conformitate cu cererea de finanțare aprobată, în Secțiunea 3.3. Achiziții publice, beneficiarul a prevăzut achiziția prin cumpărare directă a unui abonament wireless pe 3 ani (7 unități) cu o valoare estimată de 24.500 de RON, iar în Secțiunea 4.2 Detalierea costurilor proiectului pe fiecare activitate, în cadrul activității nr. 9 Activități de coordonare, evaluare raportare pentru linia bugetară 8.1. Cheltuieli cu servicii comunicații (telefoane, fax, internet, servicii poștale și de curierat, acces la baze de date), a prevăzut un număr de 25 de luni de abonament wireless modem, la preț unitar de 982 RON, fără TVA/lună. De asemenea, la Secțiunea 2.6 Rezultate și în rubrica Resurse materiale care urmează a fi achiziționate- Echipamente de calcul au fost prevăzute 7 modemuri wireless.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din HG nr. 759/2007 "Cheltuielile generate de administrație sunt eligibile dacă respectă prevederile art. 2 și dacă sunt proporționale operațiunii, în conformitate cu metoda elaborată de autoritatea de management prevăzută în contractul/decizia/ordinul de finanțare.

Prin Metodologia de calcul a cheltuielilor generale de administrație, Anexă la Manualul de implementare al beneficiarului pentru PODCA, s-a prevăzut că " pentru accesul la internet se permite decontarea unui abonament de maxim 100/lună."

Față de aceste considerente, în mod corect a reținut prima instanță nerespectarea prevederilor legale privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor, prin cererea de finanțare decontându-se un singur abonament wireless.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva Sentinței nr. 3826 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV