ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 26/2012

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A., dispunându-se ca pe timpul liberării sub control judiciar, inculpatul să respecte următoarele obligații: - să nu depășească teritoriul României fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță, ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform planului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura liberării provizorii, respectiv Curtea de Apel București; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie de celelalte persoane cercetate în aceeași cauză, sau de martori și nici să nu comunice cu aceștia.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât condiția pozitivă prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., infracțiunea de trafic de influență fiind o infracțiune intenționată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, cât și cerințele negative, prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen.; în acord cu acest text de lege, „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Ansamblul actelor ce compun dosarul de urmărire penală demonstrează că nu există indicii care să justifice temerea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, dacă s-ar afla în libertate; acesta nu are antecedente penale, are o familie organizată a cărei existență a fost asigurată prin mijloace licite, fiind cunoscut în societate ca o persoană cu un comportament corespunzător, iar în calitate de primar al comunei Snagov, s-a remarcat – potrivit caracterizărilor întocmite de Serviciul Administrației Publice Locale, conducerea școlii „M. Eminescu” din Ghermănești, Snagov, Consiliul județean Ilfov ș.a. – printr-o conduită adecvată, dând dovadă de promptitudine și implicare în soluționarea problemelor ivite în activitatea sa, manifestând bună voință și înțelegere față de toți cetățenii ce i se adresau cu diferite cereri, câștigând astfel respectul și aprecierea acestora.

De asemenea, Curtea a constatat că în dosarul cauzei nu există niciun indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că în situația în care ar fi pus în libertate inculpatul ar întreprinde acte de natură să influențeze probatoriul cauzei, urmărirea penală apropiindu-se de final; au fost deja audiați în cauză coinculpații C.R., C.E., M.A., S.O., R.G., precum și martorul denunțător P.F. (declarații date în principal în perioada 16 martie 2011 – 4 octombrie 2011, cel puțin un număr de 14 declarații, filele 28-78, d.u.p., vol.II), care nu au învederat date pe baza cărora să se poată stabili existența unor încercări ale inculpatului M.A.

de a le influența declarațiile, după cum nu relevă asemenea date nici convorbirile telefonice interceptate în perioada iulie-septembrie 2011. Așadar, referitor la temerea că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, Curtea a constatat că actele și lucrările dosarului nu relevă nici cel mai mic indiciu în acest sens. Pe de altă parte, mijloacele de probă se află în păstrarea organului de urmărire penală, iar după sesizarea instanței de judecată, se vor afla în custodia acesteia, astfel că posibilitatea deteriorării sau alterării lor este minimă, iar pe de altă parte, nu există date care să releve, în mod obiectiv, că inculpatul a avut sau ar putea avea asemenea încercări.

De altfel, legea prevede, ca măsură de precauție, posibilitatea ca instanța, în situația în care ar admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună inculpatului obligația de a nu comunica direct sau indirect cu anumite persoane. Prin urmare, din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi identificate argumente care să susțină o soluție de respingere a cererii inculpatului. Potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar”. Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese, cu claritate, faptul că scopul oricărei măsuri preventive, inclusiv al arestării, așa cum este el definit în art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) poate fi îndeplinit și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu impunerea unor restricții pentru acesta, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul concret al obligațiilor ce îl compun, constituie o alternativă legală la însăși măsura arestării preventive.

Cu privire la persoana inculpatului M.A., Curtea a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are resurse materiale, un domiciliu stabil, iar din înscrisurile sub semnătură privată anexate la dosar, în ședința publică din data de 4 ianuarie 2012, rezultă că un mare număr de persoane (cetățeni ai comunei Snagov) au evidențiat, aspecte deosebit de favorabile referitoare la persoana inculpatului, astfel cum aspecte similare au fost relevate și de către o serie de instituții, respectiv cele amintite mai sus; în plus, tot cu referire la datele personale ale inculpatului, este de observat că la dosarul cauzei au fost depuse acte medicale, ce atestă faptul că acesta – în vârstă de 63 de ani - are grave probleme de sănătate.

În concluzie, Curtea a constatat nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de librare provizorie, dar a apreciat că, raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți, precum și prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că, în caz de încălcare cu rea credință a respectivelor obligații, va fi din nou arestat.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru netemeinicie. În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată s-a bazat în exclusivitate pe circumstanțele personale ale inculpatului, nu a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurarea că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, a avut o atitudine nesinceră, s-au extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar de la data arestării acestuia nu au apărut elemente noi care să formeze convingerea instanței că inculpatul trebuie liberat provizoriu sub control judiciar, aspecte față de care se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea cererii de liberare provizorie.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin încheierea din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.A. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că există date suficiente care să conducă la presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele care i se rețin în sarcină respectiv infracțiunile de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În sarcina inculpatului M.A. se reține în fapt că a pretins direct și indirect prin intermediul lui S.I. suma de 1.100.000 Euro denunțătorului D.F., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina pe acesta să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului, precum și asupra directoarei Oficiului de Cadastru G.R.N., pentru a o determina pe aceasta să avizeze, planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrele pentru terenurile în cauză, precum și faptul că l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F., contract încheiat de la 06 iulie 2011, fără vinovăție de notarul public P.R.A., în realitate acest contract fiind încheiat în scopul de a garanta și ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Cererea de liberare provizorie formulată de către inculpatul M.A. este neîntemeiată. Înalta Curte are în vedere atât elementele care privesc faptele presupus a fi comise de inculpatul M.A., dar și cele care privesc persoana acestuia. Aceste criterii se analizează în mod coroborat pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen. poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului. Așa cum a reținut și instanța de fond, inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile – nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv de către cetățenii comunei Snagov, are un domiciliu stabil, resurse materiale, însă acestea trebuie analizate prin coroborare cu celelalte criterii.

Astfel, în sarcina inculpatului se rețin infracțiuni grave ce afectează credibilitatea unor instituții importante ale statului, respectiv trafic de influență în formă continuată și fals intelectual în forma participației improprii, inculpatul acționând pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, urmărirea penală este în curs de desfășurare, față de inculpat efectuându-se cercetări și sub aspectul infracțiunilor de spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Temeiurile inițiale care au stat la baza arestării inculpatului justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere gravitatea faptelor, pericolul concret pentru ordinea publică și impactul social al faptelor inculpatului.

Înalta Curte constată că la acest moment procesual nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive neputând fi atins prin punerea în libertate a inculpatului, mai ales că de la data arestării acestuia a trecut un interval scurt de timp (15 zile) și nu au intervenit elemente noi care să justifice atingerea acestui scop în alt mod. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa încheierea atacată și, rejudecând: În baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 11098/2/2011 (4285/2011), privind pe inculpatul M.A. Casează încheierea atacată și rejudecând: În baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de intimatul inculpat M.A. Obligă pe intimatul inculpat M.A. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cererii la instanța de fond. Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.