ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 26/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 26/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5

ianuarie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală s-a admis cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A.,

dispunându-se ca pe timpul liberării sub control judiciar, inculpatul să

respecte următoarele obligații:

- să nu depășească

teritoriul României fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să se prezinte la

organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță, ori de câte ori este

chemat;

- să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în a

cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform planului de supraveghere

întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura liberării

provizorii, respectiv Curtea de Apel București;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de

celelalte persoane cercetate în aceeași cauză, sau de martori și nici să nu

comunice cu aceștia.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul M.A. îndeplinește condițiile de admisibilitate

prevăzute de lege, atât condiția pozitivă prevăzută de art. 160

2

alin.

(1) C. proc. pen., infracțiunea de trafic de influență fiind o infracțiune

intenționată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18

ani, cât și cerințele negative, prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C.

proc. pen.; în acord cu acest text de lege, „liberarea provizorie nu se acordă

în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Ansamblul actelor ce

compun dosarul de urmărire penală demonstrează că nu există indicii care să

justifice temerea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, dacă s-ar afla în

libertate; acesta nu are antecedente penale, are o familie organizată a cărei

existență a fost asigurată prin mijloace licite, fiind cunoscut în societate ca

o persoană cu un comportament corespunzător, iar în calitate de primar al

comunei Snagov, s-a remarcat – potrivit caracterizărilor întocmite de Serviciul

Administrației Publice Locale, conducerea școlii „M. Eminescu” din Ghermănești,

Snagov, Consiliul județean Ilfov ș.a. – printr-o conduită adecvată, dând dovadă

de promptitudine și implicare în soluționarea problemelor ivite în activitatea

sa, manifestând bună voință și înțelegere față de toți cetățenii ce i se

adresau cu diferite cereri, câștigând astfel respectul și aprecierea acestora.

De asemenea, Curtea a

constatat că în dosarul cauzei nu există niciun indiciu pe care să se

întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că în situația în care ar fi pus în

libertate inculpatul ar întreprinde acte de natură să influențeze probatoriul

cauzei, urmărirea penală apropiindu-se de final; au fost deja audiați în cauză

coinculpații C.R., C.E., M.A., S.O., R.G., precum și martorul denunțător P.F. (declarații

date în principal în perioada 16 martie 2011 – 4 octombrie 2011, cel puțin un

număr de 14 declarații, filele 28-78, d.u.p., vol.II), care nu au învederat

date pe baza cărora să se poată stabili existența unor încercări ale

inculpatului M.A. de a le influența declarațiile, după cum nu relevă asemenea

date nici convorbirile telefonice interceptate în perioada iulie-septembrie

2011.

Așadar, referitor la

temerea că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, Curtea a

constatat că actele și lucrările dosarului nu relevă nici cel mai mic indiciu

în acest sens. Pe de altă parte, mijloacele de probă se află în păstrarea

organului de urmărire penală, iar după sesizarea instanței de judecată, se vor

afla în custodia acesteia, astfel că posibilitatea deteriorării sau alterării

lor este minimă, iar pe de altă parte, nu există date care să releve, în mod

obiectiv, că inculpatul a avut sau ar putea avea asemenea încercări.

De altfel, legea

prevede, ca măsură de precauție, posibilitatea ca instanța, în situația în care

ar admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună

inculpatului obligația de a nu comunica direct sau indirect cu anumite

persoane.

Prin urmare, din

perspectiva condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc.

pen., nu pot fi identificate argumente care să susțină o soluție de respingere

a cererii inculpatului.

Potrivit art. 136 alin.

(2) C. proc. pen., „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin

liberarea provizorie sub control judiciar”. Din interpretarea acestor

dispoziții legale, reiese, cu claritate, faptul că scopul oricărei măsuri

preventive, inclusiv al arestării, așa cum este el definit în art. 136 alin. (1)

C. proc. pen. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea

sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) poate fi

îndeplinit și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu impunerea unor

restricții pentru acesta, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul

concret al obligațiilor ce îl compun, constituie o alternativă legală la însăși

măsura arestării preventive.

Cu privire la

persoana inculpatului M.A., Curtea a reținut că acesta nu este cunoscut cu

antecedente penale, are resurse materiale, un domiciliu stabil, iar din

înscrisurile sub semnătură privată anexate la dosar, în ședința publică din

data de 4 ianuarie 2012, rezultă că un mare număr de persoane (cetățeni ai

comunei Snagov) au evidențiat, aspecte deosebit de favorabile referitoare la

persoana inculpatului, astfel cum aspecte similare au fost relevate și de către

o serie de instituții, respectiv cele amintite mai sus; în plus, tot cu

referire la datele personale ale inculpatului, este de observat că la dosarul

cauzei au fost depuse acte medicale, ce atestă faptul că acesta – în vârstă de

63 de ani - are grave probleme de sănătate.

În concluzie, Curtea a

constatat nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru

admisibilitatea cererii de librare provizorie, dar a apreciat că, raportat la

datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și

întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau

executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a

inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți, precum și prin

instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției

că, în caz de încălcare cu rea credință a respectivelor obligații, va fi din

nou arestat.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că hotărârea atacată s-a bazat în exclusivitate pe

circumstanțele personale ale inculpatului, nu a avut în vedere gravitatea

faptelor săvârșite, împrejurarea că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să

zădărnicească aflarea adevărului în cauză, a avut o atitudine nesinceră, s-au

extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar de la data arestării acestuia

nu au apărut elemente noi care să formeze convingerea instanței că inculpatul

trebuie liberat provizoriu sub control judiciar, aspecte față de care se

solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea

cererii de liberare provizorie.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Prin încheierea din

22 decembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția I Penală s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului M.A. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., reținându-se că există date suficiente care să conducă la presupunerea

rezonabilă că acesta a săvârșit faptele care i se rețin în sarcină respectiv

infracțiunile de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals

intelectual în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina

inculpatului M.A. se reține în fapt că a pretins direct și indirect prin

intermediul lui S.I. suma de 1.100.000 Euro denunțătorului D.F., lăsând să se

creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina pe acesta

să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile

denunțătorului, precum și asupra directoarei Oficiului de Cadastru G.R.N.,

pentru a o determina pe aceasta să avizeze, planul parcelar și să emită cu

rapiditate documentele cadastrele pentru terenurile în cauză, precum și faptul

că l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut

fictiv cu denunțătorul P.F., contract încheiat de la 06 iulie 2011, fără

vinovăție de notarul public P.R.A., în realitate acest contract fiind încheiat

în scopul de a garanta și ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență.

Cererea de liberare

provizorie formulată de către inculpatul M.A. este neîntemeiată.

Înalta Curte are în

vedere atât elementele care privesc faptele presupus a fi comise de inculpatul M.A.,

dar și cele care privesc persoana acestuia. Aceste criterii se analizează în

mod coroborat pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a

fost dispusă măsura arestării preventive conform art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile –

nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv de către cetățenii comunei

Snagov, are un domiciliu stabil, resurse materiale, însă acestea trebuie

analizate prin coroborare cu celelalte criterii.

Astfel, în sarcina

inculpatului se rețin infracțiuni grave ce afectează credibilitatea unor

instituții importante ale statului, respectiv trafic de influență în formă

continuată și fals intelectual în forma participației improprii, inculpatul

acționând pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

urmărirea penală este în curs de desfășurare, față de inculpat efectuându-se

cercetări și sub aspectul infracțiunilor de spălare de bani și asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni.

Temeiurile inițiale

care au stat la baza arestării inculpatului justifică în continuare privarea de

libertate, având în vedere gravitatea faptelor, pericolul concret pentru

ordinea publică și impactul social al faptelor inculpatului.

Înalta Curte constată

că la acest moment procesual nu se impune liberarea provizorie sub control

judiciar a inculpatului, scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării

preventive neputând fi atins prin punerea în libertate a inculpatului, mai ales

că de la data arestării acestuia a trecut un interval scurt de timp (15 zile)

și nu au intervenit elemente noi care să justifice atingerea acestui scop în

alt mod.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta

Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa încheierea atacată și,

rejudecând:

În baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 5

ianuarie 2012 a Curții de Apel București –

Secția I Penală, pronunțată în dosarul

nr.

11098/2/2011

(4285/2011), privind pe inculpatul

M.A.

Casează încheierea atacată și rejudecând:

În baza

art.

160

8a

alin.

(6) C. proc. pen.

respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de intimatul inculpat

M.A.

Obligă pe intimatul inculpat

M.A.

la plata sumei de

100 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cererii la

instanța de fond.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.