ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6010 din 19 octombrie

2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul R.G. și a

constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că pârâtul Radu Gheorghe, născut la data de

24 iulie 1934 în C., județul Timiș, a fost angajat al fostei Securități, având

gradul de căpitan în cadrul Direcției Regionale Banat, secția Raională Orșova

(1966) și locotenent colonel în cadrul I.J.S. Timiș (1979,1980).

În urma verificărilor

întreprinse de autoritatea pârâtă, prin Direcția de Investigații, au fost relevate

anumite înscrisuri existente din arhiva fostei Securități, din care rezultă activități

și măsuri întreprinse de pârât care pot fi încadrate în sintagma legală: „a desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

Astfel, se reține Referatul

cu propunerea de măsuri, din data de 10 ianuarie 1980, întocmit de pârât în privința

persoanei urmărite S.E.

În speță s-a reținut că

în dosarul fond informativ „ziaristul” pârâtul.

Aceasta a determinat pe

R.W. să solicite în privința pârâtului efectuarea de investigații pentru constatarea

calității de lucrător al Securității .

Mai exact au fost justificate

investigațiile întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

și în alte dosare pentru a se afla dacă rezultatul cercetărilor conduc spre întocmirea

Notei de cercetare și sesizarea instanței.

Astfel, cu referire la

măsurile propuse de pârât în referatul din 10 ianuarie 1980 privind pe profesorul

S.E. din Buziaș se constată că măsurile în sensul: dirijării informatorului „M.”

în apropierea persoanei urmărite, deoarece avea cunoștință despre un anume curent

filozofic și era în relații bune cu S.E.; dirijarea colaboratorului „M.A.” și a

rezidentului „ M.B.” de la liceul Buziaș, pentru că îl cunoșteau bine pe „obiectiv”

(sursele erau instruite să stabilească dacă în cadrul școlii la orele pe care le

avea cel urmărit încerca să „etaleze” ideile antropozofice).

Pârâtul a propus punerea

„în filaj” sau comunicarea către organul de securitate din raza unde se deplasau

persoanele urmărite și măsuri prin sursa „S.” la Timișoara, la Lugoj unde s-au primit

cele mai multe materiale, precum și la București pentru stabilirea relațiilor cu

străinătatea a celor urmăriți.

De altfel, din notele

informative date de informatorul „M.” colaboratorul „M.A.” informatorul R. și din

notele care redau conținutul corespondenței celui urmărit existând chiar xerocopii

ale scrisorilor, rezultă punerea în aplicare a măsurilor de interceptare a corespondenței

celor urmăriți.

Curtea de Apel a constatat

că prin activitățile desfășurate, pârâtul a suprimat și a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale persoanelor urmărite informativ cu referire la secretul corespondenței

garantat de Constituția din 1965 și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17

din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâtul R.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluția instanței de fond

pentru greșita interpretare a materialului probator pus la dispoziție de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, bazându-și concluziile pe o documentație

străină de numitul R.W. ca persoană îndreptățită conform O.U.G nr. 24/2008 să solicite

constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului.

În acest sens s-a arătat

că dovezile au fost extrase dintr-un alt dosar informativ în care apare numele pârâtului,

fără să existe însă nicio relație cu persoana interesată sau cu dosarul acesteia

(nr. 98.495). În nota de constatare a Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității se arată că la pct. 1 că s-a solicitat stabilirea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii care au instrumentat Dosarul nr. 1.184.954

în care figurează și numele R.G., dar evident nu este vorba de un dosar informativ

care să-l privească pe numitul R.W.

A mai subliniat recurentul

că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost inițiată

împotriva sa fără temei legal și a fost argumentată folosindu-se date și informații

care au fost puse la dispoziția solicitantului fără drept și cu încălcarea legii.

Totodată s-a apreciat

că este în afara normelor legale constarea făcută de instanța fondului că în acțiunile

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității constatarea se efectuează

nu numai strict în legătură cu dosarul întocmit la Securitate pentru persoana care

solicită verificarea, cu atât mai mult cu cât nu toți ofițerii de securitate au

desfășurat prin activitatea lor „poliție politică”, marea lor majoritate apărând

valorile fundamentale ale statului român de la acea vreme și dintotdeauna, independența,

integritatea, suveranitatea României, precum și economia și pe cetățenii țării,

indiferent de regimul politic. Acesta este se altfel și sensul pentru care prin

O.U.G. nr. 24/2008 s-au prevăzut anumite cerințe, pentru constatarea calității de

lucrător al Securității.

Examinând cauza prin perspectiva

normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat în cauză dar și a jurisprudenței

Înaltei Curți în exercitarea rolului său de a veghea la unificarea practicii în

materie, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite în consecință

pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Acțiunea formulată de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în temeiul art. 11

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu modificările ulterioare, a avut ca obiect constatarea calității

de lucrător al Securității în persoana pârâtului R.G., arătându-se că demersul judiciar

are la bază cererea din 4 martie 2009 adresată Consiliului de numitul W.R.

Reclamantul a anexat la

dosar nota de constatare emisă în temeiul ordonanței de urgență menționate, cererea

înregistrată la data de 4 martie 2009 prin care R.W. indică dosarul de urmărire

informativă, precum și documentele avute în vedere la întocmirea notei de constatare.

În evaluarea cererii Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității judecătorul fondului a examinat

în detaliu alt DUI (cota 1.181) privind pe alt titular, S.E., conchizând că sunt

îndeplinite cerințele art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și constatând

calitatea pârâtului R.G. de lucrător al Securității.

Instanța de control judiciar

reține că soluția primei instanțe este fundamentată greșit pe un material probator

care nu-l privește pe R.W., apreciind ca suficientă susținerea că în dosarul informativ

„Z.” și înlăturând apărările pârâtului care a sesizat că documentația prezentată

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității vizează o altă persoană

decât cea interesată, fapt de natură a da un caracter abuziv acțiuni în constatare.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit

cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității

identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de

urgență.”

Din analiza dispozițiilor

legale precitate rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata

calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea , sau din oficiu

pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din actul normativ în discuție.

În speță, verificarea

a fost solicitată de R.W. în privința pârâtului R.G., care a fost, în mod necontestat,

angajat al Securității cu grad de căpitan în cadrul Direcției regionale Banat, secția

Raională Orșova (1966) și locotenent colonel în cadrul I.J.S. Timiș (1979,1980).

În aplicarea art. 2

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, cu referire la

art. 1 alin. (7) din aceeași ordonanță, jurisprudența s-a pronunțat în mod constant

că este obligatoriu ca cel împotriva căruia este îndreptată acțiunea în constatare

să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al celui îndreptățit să

ceară acest lucru Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Or, din probatoriul administrat

(înscrisuri) nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe pentru a se face aplicația

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privința recurentului-pârât,

acesta contribuind la instrumentarea dosarelor altor persoane, menționate în nota

de constatare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nicidecum

la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, R.W.

Observând că sunt întemeiate

criticile recurentului și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I

C. proc. civ. cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., precum și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.G. împotriva sentinței civile nr. 6010 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2012.