ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6010 din 19 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul R.G. și a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâtul Radu Gheorghe, născut la data de 24 iulie 1934 în C., județul Timiș, a fost angajat al fostei Securități, având gradul de căpitan în cadrul Direcției Regionale Banat, secția Raională Orșova (1966) și locotenent colonel în cadrul I.J.S.

Timiș (1979,1980). În urma verificărilor întreprinse de autoritatea pârâtă, prin Direcția de Investigații, au fost relevate anumite înscrisuri existente din arhiva fostei Securități, din care rezultă activități și măsuri întreprinse de pârât care pot fi încadrate în sintagma legală: „a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Astfel, se reține Referatul cu propunerea de măsuri, din data de 10 ianuarie 1980, întocmit de pârât în privința persoanei urmărite S.E. În speță s-a reținut că în dosarul fond informativ „ziaristul” pârâtul. Aceasta a determinat pe R.W.

să solicite în privința pârâtului efectuarea de investigații pentru constatarea calității de lucrător al Securității . Mai exact au fost justificate investigațiile întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și în alte dosare pentru a se afla dacă rezultatul cercetărilor conduc spre întocmirea Notei de cercetare și sesizarea instanței. Astfel, cu referire la măsurile propuse de pârât în referatul din 10 ianuarie 1980 privind pe profesorul S.E. din Buziaș se constată că măsurile în sensul: dirijării informatorului „M.” în apropierea persoanei urmărite, deoarece avea cunoștință despre un anume curent filozofic și era în relații bune cu S.E.; dirijarea colaboratorului „M.A.” și a rezidentului „ M.B.” de la liceul Buziaș, pentru că îl cunoșteau bine pe „obiectiv” (sursele erau instruite să stabilească dacă în cadrul școlii la orele pe care le avea cel urmărit încerca să „etaleze” ideile antropozofice).

Pârâtul a propus punerea „în filaj” sau comunicarea către organul de securitate din raza unde se deplasau persoanele urmărite și măsuri prin sursa „S.” la Timișoara, la Lugoj unde s-au primit cele mai multe materiale, precum și la București pentru stabilirea relațiilor cu străinătatea a celor urmăriți. De altfel, din notele informative date de informatorul „M.” colaboratorul „M.A.” informatorul R. și din notele care redau conținutul corespondenței celui urmărit existând chiar xerocopii ale scrisorilor, rezultă punerea în aplicare a măsurilor de interceptare a corespondenței celor urmăriți. Curtea de Apel a constatat că prin activitățile desfășurate, pârâtul a suprimat și a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor urmărite informativ cu referire la secretul corespondenței garantat de Constituția din 1965 și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul R.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluția instanței de fond pentru greșita interpretare a materialului probator pus la dispoziție de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, bazându-și concluziile pe o documentație străină de numitul R.W. ca persoană îndreptățită conform O.U.G nr. 24/2008 să solicite constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului. În acest sens s-a arătat că dovezile au fost extrase dintr-un alt dosar informativ în care apare numele pârâtului, fără să existe însă nicio relație cu persoana interesată sau cu dosarul acesteia (nr. 98.495).

În nota de constatare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se arată că la pct. 1 că s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au instrumentat Dosarul nr. 1.184.954 în care figurează și numele R.G., dar evident nu este vorba de un dosar informativ care să-l privească pe numitul R.W. A mai subliniat recurentul că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost inițiată împotriva sa fără temei legal și a fost argumentată folosindu-se date și informații care au fost puse la dispoziția solicitantului fără drept și cu încălcarea legii.

Totodată s-a apreciat că este în afara normelor legale constarea făcută de instanța fondului că în acțiunile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității constatarea se efectuează nu numai strict în legătură cu dosarul întocmit la Securitate pentru persoana care solicită verificarea, cu atât mai mult cu cât nu toți ofițerii de securitate au desfășurat prin activitatea lor „poliție politică”, marea lor majoritate apărând valorile fundamentale ale statului român de la acea vreme și dintotdeauna, independența, integritatea, suveranitatea României, precum și economia și pe cetățenii țării, indiferent de regimul politic. Acesta este se altfel și sensul pentru care prin O.U.G. nr. 24/2008 s-au prevăzut anumite cerințe, pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Examinând cauza prin perspectiva normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat în cauză dar și a jurisprudenței Înaltei Curți în exercitarea rolului său de a veghea la unificarea practicii în materie, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite în consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare, a avut ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului R.G., arătându-se că demersul judiciar are la bază cererea din 4 martie 2009 adresată Consiliului de numitul W.R.

Reclamantul a anexat la dosar nota de constatare emisă în temeiul ordonanței de urgență menționate, cererea înregistrată la data de 4 martie 2009 prin care R.W. indică dosarul de urmărire informativă, precum și documentele avute în vedere la întocmirea notei de constatare. În evaluarea cererii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității judecătorul fondului a examinat în detaliu alt DUI (cota 1.181) privind pe alt titular, S.E., conchizând că sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și constatând calitatea pârâtului R.G. de lucrător al Securității.

Instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe este fundamentată greșit pe un material probator care nu-l privește pe R.W., apreciind ca suficientă susținerea că în dosarul informativ „Z.” și înlăturând apărările pârâtului care a sesizat că documentația prezentată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității vizează o altă persoană decât cea interesată, fapt de natură a da un caracter abuziv acțiuni în constatare. Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.” Din analiza dispozițiilor legale precitate rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea , sau din oficiu pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din actul normativ în discuție. În speță, verificarea a fost solicitată de R.W. în privința pârâtului R.G., care a fost, în mod necontestat, angajat al Securității cu grad de căpitan în cadrul Direcției regionale Banat, secția Raională Orșova (1966) și locotenent colonel în cadrul I.J.S.

Timiș (1979,1980). În aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată, cu referire la art. 1 alin. (7) din aceeași ordonanță, jurisprudența s-a pronunțat în mod constant că este obligatoriu ca cel împotriva căruia este îndreptată acțiunea în constatare să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al celui îndreptățit să ceară acest lucru Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Or, din probatoriul administrat (înscrisuri) nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe pentru a se face aplicația art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privința recurentului-pârât, acesta contribuind la instrumentarea dosarelor altor persoane, menționate în nota de constatare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, R.W.

Observând că sunt întemeiate criticile recurentului și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., precum și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.G. împotriva sentinței civile nr. 6010 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.