ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta A. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională Antifraudă Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ, emis de D.R.A.F. 2 Constanta, respectiv a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FCT 22415/17.08.2016.

Prin Sentința nr. 226 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta SC A. SRL Brăila a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

A arătat recurenta că, deși s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de legiuitor, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de suspendare, considerând-o nefondată.

A susținut recurenta că a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat în măsura în care, a arătat și în fața primei instanțe că decizia a fost instituită la data de 17 august 2016, invocându-se în cuprinsul acesteia prejudiciul stabilit prin procesul-verbal nr. x/18.08.2016, care însă nu era întocmit la acel moment, fiind datat în 18 august 2016.

Acest aspect, în opinia recurentei, atrage nulitatea absolută a deciziei și constituie un motiv de nelegalitate al actului administrativ care întrunește pe deplin condiția cazului bine justificat.

De asemenea, s-a arătat în motivele de recurs că, atât Recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei, cât și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 stabilesc cadrul legislativ care permite unei persoane fizice sau juridice să obțină suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, în condiții dovedite de reclamantă.

Astfel, toate aspectele de nelegalitate invocate în cererea de suspendare erau apte a forma o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, care deși nu trebuia să le analizeze pe fond, era datoare să se constate.

Cu privire la paguba iminentă, s-a arătat că și îndeplinirea acestei condiții a fost probată cu înscrisurile depuse la dosar.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de reclamanta SC A. SRL Brăila împotriva Sentinței nr. 226 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs, la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare și la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ, emis de D.R.A.F. 2 Constanta, respectiv a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FCT 22415/17.08.2016.

Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 17.08.2016 de către Direcția Generală Antifraudă Constanța și înregistrată sub nr. x/17.08.2016, s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii pentru suma de 4.445.760 RON, în limita a 150% din valoarea prejudiciului calculat.

În motivarea măsurilor dispuse s-au reținut următoarele: - cuantumul mare al prejudiciului calculat, raportat la rezultatul financiar al societății înregistrat în anul fiscal 2015, profit în sumă de 91258 RON și a cuantumului mare al soldului creditor furnizori în sumă de 5.621.159,87 RON raportat la pierderea lunii iunie 2016; - din verificarea bazei de date A.N.A.F. - I.N.F.O.P.C. - O.N.R.C. Detalii contribuabili s-a constatat că administratorul societății A. figurează înregistrat în calitate de asociat și administrator și la alte societăți radiate, dizolvate și lichidate.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Constată Înalta Curte că judecătorul fondului s-a aplecat cu precădere asupra analizei neîndeplinirii condiției cazului bine justificat în măsura în care ambele condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite cumulativ, argumente pe care instanța de control judiciar le însușește.

Noțiunea de caz bine justificat se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește examinarea legalității.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În speța de față, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că argumentele și probele prezentate de către recurenta-reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate.

Cu privire la critica privind nulitatea deciziei, motivat de faptul că în cuprinsul acesteia se invocă prejudiciul stabilit de organul fiscal printr-un proces-verbal întocmit ulterior, constată Înalta Curte că în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se face trimitere la o sumă constatată în timpul controlului și nu la o sumă stabilită prin procesul-verbal din data de 18 august 2016, astfel că acest motiv de nelegalitate evidentă nu poate fi reținut.

Și motivele de nulitate susținute în fața primei instanțe, cum ar nesemnarea deciziei de către conducătorul organului fiscal competent sunt nefondate, fiind judicios înlăturate de curtea de apel.

Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Totodată, în condițiile în care instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Galați, s-a pronunțat la data de 21 septembrie 2017, respingând prin Sentința nr. 189/2017 acțiunea în anulare formulată de reclamantă, constată Înalta Curte că această împrejurare are consecințe și în ceea ce privește neîndeplinirea condiției "cazului bine justificat".

În măsura în care, astfel cum s-a arătat, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, Înalta Curte nu va mai analiza aspectele privind paguba iminentă definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât nici recurenta prin concluziile scrise nu face nicio referire concretă ci formulează doar o trimitere la înscrisurile depuse în fața primei instanțe.

În concluzie, constatând nefondate criticile recurentului, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Brăila împotriva Sentinței nr. 226 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - GV