ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2019

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.02.2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenții A., B., C., D., E. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj revizuirea Deciziei nr. 2990/19.09.2018 a acestei instanțe (conform căreia s-a respins, ca inadmisibil, recursul împotriva Deciziei nr. 411/A/29.11.2017 a Curții de Apel Cluj, întrucât valoarea litigiului era sub 1.000.000 RON).

S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior, prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că efectele Deciziei CCR nr. 369/2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Totodată, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 454/4 iulie 2018, a dezvoltat considerentele cu privire la efectele Deciziei nr. 369/30.05.2017, reținând expres că urmare a constatării neconstituționalității sintagmei cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, de la data publicării respectivei decizii în Monitorul Oficial, trebuie considerate ca susceptibile de recurs toate hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani.

În același sens este și Decizia CCR nr. 874/18 decembrie 2018, conform căreia sunt neconstituționale prevederile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Apare astfel evident că recursul formulat de către reclamanți a fost respins ca inadmisibil în mod cu totul eronat, blocând dreptul acestora de a uza de calea extraordinară de atac a recursului.

Intimații au depus întâmpinare prin care au invocat excepțiile de nulitate și inadmisibilitate a căii de atac, arătând pe de o parte, că cererea de revizuire nu cuprinde motivele pe care se sprijină, neavând indicat niciunul din cazurile prevăzute de art. 509 C. proc. civ. și nici dezvoltate argumente care să facă posibilă încadrarea în vreunul din motivele de revizuire, iar pe de altă parte, că decizia instanței de apel nu era supusă recursului, așa cum corect s-a tranșat prin decizia supusă revizuirii, față de dezlegările date prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale cărei efecte erau în vigoare la acel moment.

Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Promovând calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva Deciziei nr. 2990/19.09.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamanți), revizuenții nu indică niciun temei juridic și niciun motiv din cele care fac posibilă retractarea unei hotărâri, potrivit reglementării stricte din art. 509 C. proc. civ.

Astfel, revizuenții se limitează la indicarea, din punct de vedere cronologic, a deciziilor instanței de contencios constituțional și instanței supreme în legătură cu reglementarea dată prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recursurilor în materia litigiilor patrimoniale de o anumită valoare, prezentând ca atare, extrase din conținutul acestor decizii (vizând excepții de neconstituționalitate, obiecții de neconstituționalitate, respectiv interpretarea aplicării în timp a efectelor constatării neconstituționalității unei norme).

Se constată că niciun motiv care să atragă revizuirea hotărârii atacate nu este identificat și dezvoltat ca atare în conținutul căii de atac promovate.

Chiar admițând, față de trimiterile făcute la deciziile instanței constituționale, că revizuenții ar fi avut în vedere dispozițiile art. 509 pct. 11 C. proc. civ. ("după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții"), se constată că ipoteza normei nu este incidentă în speță.

Astfel, revizuenții nu au invocat în cauza finalizată prin respingerea recursului ca inadmisibil vreo excepție de neconstituționalitate care să privească exercițiul căii de atac, a cărei admitere ulterioară definitivării judecății să deschidă calea extraordinară de retractare prin intermediul revizuirii.

Împrejurarea că în punctul de vedere exprimat la raportul asupra recursului, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., aceștia au considerat că este admisibilă calea de atac în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, nu poate fi subsumată ipotezei normei art. 509 pct. 11 C. proc. civ., pentru a fi asimilată invocării unei excepții de neconstituționalitate.

Aceasta întrucât la acel moment își producea efecte Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legătură cu aplicarea în timp a dezlegărilor Deciziei CCR nr. 369/2017, iar pe de altă parte, considerarea de către parte a admisibilității căii de atac pe motiv că norma care interzicea exercițiul recursului în condițiile unui anumit prag valoric nu ar mai fi în vigoare, nu echivalează cu invocarea unei excepții de neconstituționalitate conform textului procedural menționat.

În consecință, potrivit considerentelor arătate, rezultă că promovarea prezentei căi de atac a revizuirii s-a făcut cu nerespectarea exigențelor art. 509 C. proc. civ., ceea ce atrage inadmisibilitatea demersului procedural, sens în care va fi pronunțată soluția în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat F., cu sediul în Cluj-Napoca, Calea x, județul Cluj, împotriva Deciziei nr. 2990 din 19 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV