ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16.03.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 8.1, 8.3 și 9.1 lit. a) din Contractul de credit nr. x/11.09.2007 și la art. 8.1 și 9.2 din Actul adițional nr. x la contract; de asemenea, a solicitat să se dispună eliminarea din contract a clauzelor abuzive și restituirea sumelor încasate în baza acestora, la care se adaugă dobânda legală, calculată până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 16217/30.09.2016, Judecătoria Sectorului 1 București a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând constatarea caracterului abuziv și nulității absolute a clauzelor inserate la art. 8.1, 8.3 și 9.1 lit. a) din Contractul de credit nr. x/11.09.2007 și restituirea sumelor încasate în baza acestora și ca inadmisibile capetele de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv și nulității absolute a clauzelor inserate la art. 8.1 și 9.2 din Actul adițional nr. x la contract; a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 3959A/31.10.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis apelul, a anulat sentința apelată și, rejudecând cauza pe fond, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 8.1 din contractul de credit, în privința sintagmei "în conformitate cu politica băncii", la art. 9.1 din contract, privind comisionul de acordare și la art. 9.2 din Actul adițional nr. x la contract, în integralitate; a dispus restituirea sumei percepute cu titlu de comision de acordare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii până la plata efectivă și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul București și înaintat spre soluționare Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, care, prin Decizia civilă nr. 453R/09.11.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului (incidente în speță din perspectiva art. 24 și 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 31.10.2017, ulterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin Decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul București, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 3959A/31.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - NN