ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 12.05.2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, pronunțarea unei hotărâri privind recunoașterea dreptului pretins, respectiv, acordarea ajutoarelor ce i se cuvin la ieșirea la pensie, conform dispozițiilor art. 20 din cap. II al Anexei VII din Legea - Cadru nr. 285/2010, obligarea pârâților la plata acestor ajutoare, actualizate la data plății efective și la plata dobânzii legale aferente acestora, precum și obligarea pârâtelor la stabilirea cuantumului ajutoarelor de ieșire la pensie conform art. 20 din cap. II al Anexei VII din Legea - Cadru nr. 285/2010, la salariul funcției de bază din ultima lună de activitate, fără a fi suspus impozitului pe venit (16%) și a cotelor de contribuții obligatorii potrivit Codul fiscal (10,5% CAS și 5,5% CASS) la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație aferente sumei datorate la data pensionării.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1270/2017 din data de 10 mai 2017 Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

S-a reținut că, în raport de obiectul cererii deduse judecății precum și faptul că unul dintre pârâți, respectiv MINISTERUL AFACERILOR INTERNE este o autoritate publică centrală, prin raportare la disp. art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 competența de soluționare aparține Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub același nr. x/2016.

2.1. Hotărârea Curții de apel București

Prin sentința civilă nr. 3723 din data de 16.10.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis Admite excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, desfășurându-și activitatea în cadrul instituției pârâte, raporturile de serviciu fiind guvernate de dispozițiile Legii nr. 360/2004 privind Statutul polițistului, lege specială care nu conține prevederi referitoare la competența de soluționare a litigiilor izvorâte din raporturile de serviciu.

În lipsa unei prevederi speciale în acest sens, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 188/1999 care constituie dreptul comun în materia funcției publice și care se aplică cu prioritate față de dispozițiile generale cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 109 stipulează următoarele:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Prin urmare, raportat la calitatea reclamantului de funcționar public cu statut special și la pretențiile deduse judecății, Curtea a concluzionat că Tribunalului Ilfov este competent să judece în primă instanță prezentul litigiu.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi bănești, reclamantul având calitatea de funcționar public cu statut special, deoarece și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte, iar raporturile de serviciu au fost guvernate de dispozițiile Legii nr. 360/2004 privind Statutul polițistului, act normativ care nu conține dispoziții referitoare la competența materială a instanțelor de judecată.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public cu statut special, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ de la domiciliul său, Înalta Curte constată că Tribunalul Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal este instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov în favoarea Tribunalul Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2018.