ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1997/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 17.03.2017 reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Al Politiei Romane - sectia Regionala de Politie Transporturi Craiova, recunoașterea dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor ce i se cuvin, conform prevederilor art. 20, alin. (1) și (2) din Anexa VII, Cap. II, Secțiunea a III-a la Legea - Cadru nr. 284 din 28.12.2010, art. 127, alin. (5 și 6), lit. g) din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate, respectiv: achitarea in totalitate a ajutoarelor cuvenite in temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, sume ce ar fi trebuit stabilite conform art. 20 alin. (1) și (2) din Cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, la salariul funcției de baza din ultima luna de activitate și fără a fi supuse impozitului pe venit (16%) și cotelor de contribuții obligatorii potrivit Codul fiscal (10,5% CAS și 5,5% CASS), la care se adaugă dobânzile legale și indicele de inflație aferente sumelor datorate la data pensionării.

In drept, a invocat dispozițiile art. 1 și art. 11 și art. 28 (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 96 C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentința nr. 5929 din 12 octombrie 2017 Tribunalul București, a a dmis excepția necompetenței teritoriale și, pe cale de consecință, a dipus declinarea cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane - sectia Regionala de Politie Transporturi Craiova în favoarea Tribunalului Dolj.

În argumentele prezentate, instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A. în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În același sens, în conformitate cu prevederile art. 111 C. proc. civ. din 2010, cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul

Conchide, în sensul că, în același sens sunt și dispozițiile art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului Dolj, prin sentința nr. 482 din 16 februarie 2018,a admis din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și soluția de principiu adoptată la nivelul sectiei de contenscios ad-tiv și fiscal a instanței supreme prin care s-a decis, în ședința din 22.05.2017, că în materia contenciosului administrativ, în actiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de solutionare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3 din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de optiune al reclamantului.

Arată instanța că, Tribunalul Dolj nu devine competent prin prisma sediului pârâtului IGPR - S.R.P.T. Craiova, cu atât mai mult cu cât, secția Regională de Poliție Transporturi Craiova, nu are personalitate juridică, fiind una din cele opt structuri din teritoriu, a cărei activitate este coordonată, evaluată și monitorizată de Direcția de Poliție Transporturi, unitate centrală în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, tot fără personalitate juridică și care își exercită atribuțiile sub directa coordonare a unui adjunct al Inspectorului General al Poliției Române.

Prin urmare, chiar pe coordonatele stabilite de instanța de trimitere, competența ar aparține Tribunalului București prin prisma sediului IGPR.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În cauza dedusă soluționării, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., având ca temei juridic art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, act normativ care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni in justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Prin prezenta cerere de chmare în judecată, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, secția REGIONALĂ DE POLIȚIE TRANSPORTURI CRAIOVA, solicitând majorări salariale și despagubiri.

Prin acest text de lege i se recunoaște în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, având în vedere și mandatul de reprezentare depus în dosarul Tribunal București, reclamantă în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrul său, în numele cărora a formulat acțiunea.

În privința competenței de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Art. 117 din același act normativ prevede în mod expres că dispozițiile acestei legi, se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul." Competența astfel reglementată este una teritorială exclusivă, menită să asigure o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor reclamanților.

Sindicatul a acționat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit textului de lege sus-menționat, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului (din Municipiul București) și nu domiciliul membrilor săi, în numele cărora a formulat acțiunea.

Această soluție se impune și prin prisma dezlegării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - Decizia nr. 1/2013, potrivit căreia:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean Dolj, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, Inspectoratul General al Poliției Române - secția Regională de Poliție Transporturi Craiova, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului Autoritatea de Supraveghere Financiară București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.