ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D. și E., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenților de poliție cu studii superioare începând cu data de 9 aprilie 2015, sumă actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 1561/2018 din data de 14 martie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., C., D. și E., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 947 din 15 iunie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul București și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D. și E., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenților de poliție cu studii superioare începând cu data de 9 aprilie 2015, sumă actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată până la data plății efective.

În drept, s-au invocat dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 71/2015 și ale Directivei 2000/JIC/78.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor de sindicat, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28 - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118/01.03.2013, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

În conformitate cu prevederile art. 269 din C. muncii: "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Astfel fiind, întrucât în cauză Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." este reclamant și, deci, are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său ales, situat în Municipiul București, str. x, aflat în circumscripția Tribunalului București.

În raport de natura litigiului de contencios administrativ, în raport de opțiunea reclamantului manifestată în sensul sesizării instanței din București, respectiv de la sediul său ales, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., C., D. și E., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean al Județului Gorj în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL