ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 05.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., prin B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agentului de poliție cu studii superioare începând cu 05.11.2015, actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală calculată la sumele restante; cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1406/2019 din 04.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., prin B., împotriva pârâtului Inspectoratul De Poliție Județean Satu Mare, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 271/2019/CA din 25 iunie 2019, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare.

A declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul B., în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Satu Mare, în favoarea Tribunalului București.

A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență ivit în cauză.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul A., prin B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agentului de poliție cu studii superioare începând cu 05.11.2015, actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală calculată la sumele restante, cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 5.11.2018, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Prin urmare, chiar dacă B. are calitate procesuală activă, acesta a promovat acțiunea ca reprezentant legal în numele reclamantului A., care are domiciliul în județul Satu Mare, astfel încât competența teritorială este atrasă de domiciliul acestuia, și nu de sediul organizației sindicale care a promovat acțiunea pentru un membru al său, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea 554/2004.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, domiciliul reclamantului A. din cadrul B. fiind în județul Satu Mare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin B. și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.