ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 08 mai 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenților de poliție cu studii superioare începând cu 09 aprilie 2015, actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală calculată la sumele restante ce trebuie achitate.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 5488 din 20 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția de declinare a competenței cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, s-a fundamentat în esență pe aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare și a avut drept criterii observațiile conform cărora sindicatul nu are calitatea de reclamant unic, acționând în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliile în Județul Maramureș iar în speță, rămân inactivate statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, inserate în cuprinsul Deciziei nr. 1/2013.

Prin Sentința nr. 2037 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, (în forma în vigoare la data promovării acțiunii) consacră posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În speță, organizația sindicală și-a manifestat opțiunea, înțelegând să învestească Tribunalul București cu soluționarea litigiului.

Prin urmare punctul de reper în verificarea și aprecierea competenței teritoriale este furnizat de dispozițiile legale anterior menționate.

În cauza de față, organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, astfel că se apreciază că, în stabilirea competenței teritoriale, urmează a nu fi ignorat sediul sindicatului.

Față de considerentele expuse, instanța apreciază că Tribunalul București, învestit de reclamant cu soluționarea litigiului este competent teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.

Coroborând prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., se constată că în procesul de selecție dintre două instanțe deopotrivă competente (fiind vorba de o competență teritorială alternativă), reclamantul a optat pentru Tribunalul București.

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În legătură cu acest aspect, jurisprudența este în sensul că instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT