ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.12.2014 sub nr. x/2014, contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat corectarea deciziei de pensionare nr. x din 21.10.2014 prin recalcularea și emiterea unei noi decizii de pensionare, cu includerea veniturilor menționate în acțiune, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor ce vor rezulta din noile decizii de pensionare, începând cu data pensionării, respectiv 23.06.2014.

Prin sentința civilă nr. 1031 din 2 aprilie 2015, Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2014 a admis cererea formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov și a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv, începând cu data de 23.06.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr. x/05.06.2013 eliberată de către S.C. B. S.A, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 23.06.2014 și până la emiterea noii decizii de recalculare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 4070 din 29 octombrie 2015 a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1031 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea în tot a hotărârii instanței de fond.

În argumentarea cererii de recurs, reclamanta A. susține că instanța de apel a considerat în mod eronat că veniturile cuprinse în adeverința S.C. B. S.A. nr. 160/05.06.2013 nu se încadrează în categoria veniturilor ce se iau în considerare la calcularea punctajului asiguratului pentru stabilirea pensiei, precizând că Legea nr. 263/2010 nu le mai menționează expres și că Decizia nr. 19/2011 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă în cauza de față.

În acest context, recurenta solicită ca instanța de recurs să constate că prima instanță a apreciat, în mod corect, că în speță sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele deciziei nr. 19/2011 pronunțată în recursul în interesul legii, care a avut în vedere interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea 19/2000, respectiv a principiului contributivității ca unul dintre principiile de bază ale funcționarii sistemului de asigurări sociale și de stabilire a drepturilor de pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.03.2016, intimata Casa Județeană de Pensii Ilfov a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului, solicitând respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, și, respectiv, constatarea nulității recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 septembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 septembrie 2016, intimata Casa Județeană de Pensii Ilfov formulând punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o hotărâre, cu caracter definitiv, decizia civilă nr. 4070 din 29 octombrie 2015, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1031 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată, apelul fiind promovat împotriva unei hotărâri pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv(...)."

În cauză, se constată că, cererea recurentei-reclamante A. este o cerere de natura celor enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind o acțiune de asigurări sociale, formulată în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Ilfov.

Se reține că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, fiind soluționată de curtea de apel în cadrul judecării unui apel declarat împotriva unei hotărâri care era supusă numai apelului, astfel că, nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 4070 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.