ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1871/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 11 mai 2016 sub nr. x/93/2016, reclamanta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Județului Ilfov, obligarea acesteia din urmii la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 137684 din 17.09.2010, modificată prin decizia nr. 137684 din 02 aprilie 2012, astfel încât Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 sa fie aplicată corect, așa cum reiese din art. 169 din Legea nr. 155/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010.

Prin sentința nr. 279 din 8 februarie 2017 Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 11.05.2013 cu luarea în considerare a perioadei 10.02.1989-23.12.1993 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, astfel cum este menționat în adeverința din 03 martie 2010 emisă de UM x București; a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 11.05.2013 cu luarea în considerare și a sporului M.A.N. evidențiat în adeverința din 03 martie 2010 emisă de UM x București

Prin decizia nr. 4366 din 18 septembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul pârâtei Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței mai sus-menționate; a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a respins, ca rămasă fără obiect, excepția de tardivitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat generic pe dispozițiile arL 488 C. proc. civ. reclamanta A., arătând că prima instanță a reținut în mod corect dispozițiile art. 125 din H.G. nr. 257/2011 potrivit cărora angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, precum și faptul că pârâta nu a inițiat nicio procedură de contestare sau de anulare a acestor adeverințe.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că se impune admiterea cererii, întrucât sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale cuprinse în adeverințele depuse la dosarul cauzei au fost virate la stat, iar pentru respectarea principiului contributivitații, emiterea deciziei de pensionare trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a acestor sume.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 23 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 6 noiembrie 2017, în termen legal, intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

La data de 9 noiembrie 2017 recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport prin care a reiterat apărările din cererea de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri,

În speță, decizia nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este dată în apel în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale având ca obiect recalculare pensie.

Or, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010 "Dimpotrivă hotărârilor tribunalelor se poate face apel numai la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârilor tribunalelor neaîacate cu apel în termen sunt definitive."

De asemenea, în conformitate cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 " în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale...",

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuscepîibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Pentru aceste considerente înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curții de Ape! București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., domiciliată în Mogoșoaia, județul Ilfov, împotriva deciziei nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov, cu sediul în București, Bv. Lacul Tei.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 noiembrie 2017.