ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat verbal, prin avocat, cerere de recuzare a întregului complet de judecată, invocând dispozițiile art. 44, raportat la art. 42 alin. (1) C. proc. civ., arătând că a existat o antepronunțare în cauză atunci când instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, depășindu-și competența rezervată instanței constituționale. A susținut reclamanta că, atunci când prin încheiere a indicat calea de atac a recursului și faptul că aceasta poate fi exercitată în termen de 48 ore, instanța s-a antepronunțat cu privire la soluția ce urma a se pronunța, reținând că recurenta are deschisă calea revizuirii.

Prin încheierea pronunțată în Cameră de Consiliu la data de 24.11.2015, de completul constituit conform art. 98 alin. (4) și alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și potrivit planificării de permanență, s-a admis excepția netimbrării cererii de recuzare și, în consecință, s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recuzare formulată de recurenta A. împotriva membrilor completului CI - recurs contencios, judecători: B., C., D.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, arată recurenta, în ședința de judecată din 24.11.2015, completul a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de recurentă în temeiul art. 519 C. proc. civ. și, în aceeași ședință, a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar recurenta a declarat că recuză completul de judecată, situație în care apărătorul acesteia a solicitat să fie lăsată cauza la a doua strigare, în vederea formulării în scris a cererii de recuzare și a motivelor recuzării.

La cea de-a doua strigare a cauzei, recurenta, asistată de avocat, a formulat oral cerere de recuzare, arătând că solicită să se acorde o durată de timp rezonabilă pentru depunerea taxei de timbru aferentă cererii de recuzare, față de faptul că acest incident procedural a fost neprevăzut și că, în vederea depunerii taxei de timbru, trebuie să se deplaseze în localitatea de domiciliu (Deva), situată la o distanță de aproximativ 60 km, pentru a achita datorată.

Precizează recurenta că taxa de timbru a fost achitată la orele 13:26, cu chitanța nr. x/24.11.2015, care a fost transmisă prin fax la orele 13:46 Curții de Apel Alba Iulia, împreună cu Precizarea motivelor cererii de recuzare, după cum rezultă din copia faxului anexat, iar, în aceeași zi, la orele 15:05, recurenta s-a reîntors la Curtea de Apel Alba Iulia și a depus în original chitanța de achitare a taxei de timbru.

Susține recurenta că, în pofida demersurilor sale și ale apărătorului, de a anunța instanța asupra acțiunilor întreprinse de recurentă pentru plata taxei de timbru și a faptului că această taxă a fost achitată, prezentându-se atât în copie, cât și în original dovada, completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare a anulat cererea de recuzare ca netimbrată.

Apreciază recurenta că, în cauză, completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare nu a respectat dispozițiile art. 33 alin. (2), în sensul de a arăta recurentei cuantumul sumei ce urmează a fi plătit cu titlu de taxă de timbru și nici nu a pus în vedere obligația de timbrare și termenul pentru realizarea acestei obligații.

În opinia recurentei, atât nerespectarea de către instanță a obligației de a pune în vedere recurentei să timbreze și de a indica cuantumul taxei de timbru, prevăzută de art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, cât și neacordarea unui termen rezonabil de 1-2 ore, strict necesare deplasării de la instanță la instituția abilitată pentru plata taxei, au vătămat interesul legitim al recurentei de a-și susține cererea de recuzare pe fondul său, fiindu-i încălcat și dreptul la un proces echitabil.

Astfel, arată recurenta, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 183 C. proc. civ., potrivit cărora "actul de procedură depus înăuntrul termenului e considerat ca făcut în termen."

Recurenta solicită, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 53 alin. (3) și raportat la art. 497 C. proc. civ., casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a cererii de recuzare, iar, în temeiul art. 49 alin. (2) teza a doua, solicită să se dispună suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea cererii de recuzare.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei încheieri prin care s-a anulat cererea de recuzare formulată de recurenta-reclamantă ca netimbrată.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Din interpretarea textului de lege suscitat rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar, în cazul în care această hotărâre este definitivă, încheierea poate fi atacată separat, cu recurs, în 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Or, în cauză, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la momentul exercitării căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, recursul care face obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal nu fusese soluționat.

În aceste condiții, recursul care face obiectul prezentului dosar apare ca fiind inadmisibil.

Chiar dacă Înalta Curte ar aprecia că recursul exercitat în prezentul dosar este admisibil, acesta este nefondat, având în vedere că instanța de fond a respectat regulile de procedură atunci când s-a pronunțat cu privire la anularea cererii de recuzare.

Astfel, în cauză au fost respectate prevederile art. 51 C. proc. civ., care reglementează procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât în mod corect instanța de fond a hotărât de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și a anulat cererea de recuzare ca netimbrată.

În cauză devin aplicabile și prevederile art. 197 C. proc. civ., dat fiind faptul că cererea de recuzare a fost formulată verbal în ședință, iar dovada timbrării acesteia trebuia făcută până la momentul încheierii ședinței de judecată.

Deși recurenta a invocat prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precizând că taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, apreciind că cererea de recuzare face parte din aceste excepții, Înalta Curte constată că doar pentru cererea de chemare în judecată se acordă termen pentru achitarea taxei de timbru, sau completarea cuantumului taxei de timbru, astfel cum prevede art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 53 alin. (1), coroborat cu art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017.