ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În ședința publică din data de 20.05.2019, in cadrul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentanți, a formulat oral cerere de recuzare a judecătorilor B. și C., în temeiul art. 42 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 44 și 46 C. proc. civ. .

În susținerea cererii de recuzare, s-a arătat că cei doi judecători au pronunțat decizia 4357/2017 în dosar x/2016

Prin Incheierea nr. 79 din 27 mai 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a respins declarația de abținere, formulată la data de 21.05.2019 de cei doi judecători, membri ai completului învestit cu soluționarea dosarului x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, având ca obiect contestație în anulare, și s-a respins cererea de recuzare a acelorași judecători, cerere formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru următoarele aspecte:

- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât în afara cadrului unei cereri de recuzare a prefigurat soluția ce urmează a se da pe fondul contestației;

- Instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), in condițiile în care nu s-a pronunțat din oficiu asupra dispozițiilor art. 41 din C. proc. civ.

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., situația de incompatibilitate prevăzută de art. 41 din C. proc. civ., constituind un caz de incompatibilitate absolută.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Aceste exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Totodată, art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. prevede că, atunci când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță.

Din coroborarea celor două prevederi legale menționate, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată; textele legale invocate folosesc sintagmele "hotărârea prin care s-a soluționat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare (...) la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective.

În speță, se reține că la data formulării căii de atac instanța nu se dezînvestise încă printr-o hotărâre de soluționare a cauzei, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a fost declarat prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 79 din 27 mai 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019, ca prematur formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.