ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2013 sub nr. x/2013 pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., Comisia Locală de Fond Funciar Mioveni și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x mai 2007 și a actelor premergătoare acestuia, precum și rectificarea cărții funciare nr. x, UAT Mioveni (nr. CF vechi x), privitor la înscrierea dreptului de proprietate al primilor doi pârâți pentru suprafața de 3.002 mp. teren.

Pârâții B. și C. au formulat la data de 27 septembrie 2013 cerere reconvențională, prin care au solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei privind terenul în litigiu.

La data de 31 octombrie 2013, aceiași pârâți au completat cererea reconvențională, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995, referitor la suprafața de 3.000 mp.

Judecătoria Pitești, secția civilă prin sentința civilă nr. 1310/13 februarie 2014, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Cererea a fost înregistrată la data de 6 iunie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 161/F-CONT pronunțată la data de 2 decembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată reclamanții B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și S.C. A. S.A.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamanții B. și C., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul motivelor de recurs recurenții-reclamanți au susținut următoarele:

- instanța de fond în mod greșit, a reținut lipsa procedurii prealabile, având în vedere că pentru cererile incidentale nu este necesară, ele derivând din același raport juridic ca și cererea principală;

- după depunerea cererii reconvenționale, deși era o cerere incidentală, au parcurs procedura prealabilă, primind răspuns la data de 28 martie 2014 din partea pârâtului Ministerul Economiei. În acest context, excepția lipsei procedurii prealabile nu mai are suport, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 6 iunie 2014, după efectuarea procedurii prealabile;

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv instanța nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății;

În concluzie recurenții-reclamanți au apreciat că instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât și situația de fapt, sentința atacată fiind netemeinică, nelegală și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și a dispozițiilor care reglementează cererile incidentale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, la admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului a căii de atac, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenții-reclamanți cu privire la soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii.

Reclamanții au solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995, referitor la suprafața de 3.000 mp. emis de Ministerul Economiei în favoarea pârâtei S.C. A. S.A., care este un act administrativ individual în înțelesul pe care art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 îl dă acestuia.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, în sensul că, înainte de a se adresa instanței competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii.

Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că recurenții-reclamanții nu au îndeplinit această cerință obligatorie, adresându-se direct instanței de judecată cu solicitare de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995 eliberat de Ministerul Economiei (fost Ministerul Industriilor).

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege, situație în raport de care cererea lor nu a putut fi primită, fiind respinsă ca inadmisibilă.

Susținerea recurenților din cererea de recurs, în sensul că au efectuat procedura prealabilă, nu poate fi reținută de Înalta Curte, întrucât înscrisul apreciat de reclamanți, ca fiind dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, adresa nr. x a fost emisă după depunerea cererii reconvenționale la Judecătoria Pitești.

Înalta Curte constată că reclamanții nu au făcut mențiuni și nu au depus la dosarul cauzei alte dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile cu emitentul actului, în condițiile și termenele reglementate de textele de lege mai sus arătate.

Critica recurenților - reclamanți vizând faptul că cererea lor incidentală, respectiv cererea reconvențională, derivă din același raport juridic ca și cererea principală, astfel că nu mai era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, nu poate fi primită întrucât acest tip de cerere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 192 și art. 193 din același cod.

Întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, înainte de introducerea acțiunii în instanță, este evident că la momentul sesizării instanței de contencios administrativ reclamanții nu îndepliniseră această procedură.

Înalta Curte mai reține faptul că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamanții trebuiau să le anexeze acțiunii se număra și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, or ei nu s-au conformat dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva sentinței nr. 161/F-CONT din 2 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.