ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului Sectorului 2 București nr. 1844/02.07.2013.

Prin Sentința civilă nr. 3617/15.05.2014, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de către reclamanta A., contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, cu sediul în București, Str. x.

A dispus anularea Dispoziției emisă de Primarul Sectorului 2 nr. 1844/02.07.2013.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cuantumul onorariului avocat din oficiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe fondul cauzei a se respinge ca nefondată și netemeinică cererea de chemare în judecată a reclamantei A., păstrând în tot dispoziția contestată.

Prin Decizia civilă nr. 1406/09.03.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3617 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a (fosta secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a casat sentința recurată și rejudecând, a respins cererea, ca neîntemeiată.

Prin contestația în anulare înregistrată la data de 21.12.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea-reclamantă A. a solicitat anularea Deciziei instanței de recurs nr. 1406/09.03.2015 a Curții de Apel București și, rejudecând cauza, menținerea sentinței instanței de fond, respectiv sentința Tribunalului București.

Prin Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de reclamanta-contestatoare A., ca tardiv formulată.

Împotriva Deciziei nr. 1873 din 31 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., indicat ca temei de drept prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanța de judecată, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016 a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea contestației în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 1406/09.03.2015, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2013, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecință, rezultă că și Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamanta A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1873 din 31 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN