ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2014, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice:

- anularea Deciziei nr. 75 din 14 februarie 2014 de soluționare a contestației formulate de D.G.A.S.P.C. Constanța împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/RNC din data de 09.12.2013;

- anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/RNC din data de 09.12.2013, cu consecința desființării corecției financiare în cuantum de 193.064,75 RON, respectiv a creanței bugetare de 193.064,75 RON.

Prin sentința nr. 2621 din data de 7 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanta, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, s-au formulat, în esență, următoarele critici:

• în condițiile în care contractul supus verificărilor a fost încheiat la data de 15.01.2010, iar controlul a fost efectuat conform procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze cauza și să lămurească problema aplicării în timp a modificărilor aduse O.U.G. nr. 66/2011 în lumina principiului neretroactivității consacrat de art. 15 din Constituție.

Analizarea condițiilor de fond referitoare la existența abaterii și a prejudiciului trebuia să fie făcută prin raportare la legea în vigoare la data încheierii actului generator de nereguli, cu atât mai mult cu cât noțiunea de "neregulă" este diferită în cele două acte normative O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011.

• contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta apreciază că existența unei abateri nu prezumă automat un prejudiciu, abaterea trebuind să poată, prin ea însăși, să producă un prejudiciu determinabil, iar corecția financiară trebuie să fie o măsură adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit.

În acest context, este esențială și verificarea respectării principiului proporționalității, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

• mai arată recurenta că normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar dispozițiile legale din O.U.G. nr. 66/2011, care conțin norme de drept material, nu sunt aplicabile neregularităților (faptelor juridice) săvârșite înaintate de intrarea lor în vigoare. Așa fiind, pentru neregularitatea reținută prin actul de constatare instanța de fond trebuia să o verifice în raport de prevederile O.G. nr. 79/2003.

• în final, recurenta solicită instanței de control judiciar să analizeze apărările sale și prin prisma considerentelor Deciziei nr. 66/26.02.2015 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin încheierea completului filtru din data de 20.10.2016, raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, potrivit disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat și comunicat părților.

Prin încheierea din data de 09.02.2017, completul filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 75/14.02.2014, prin care intimatul-pârât a respins contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/RNC din 09.12.2013 aferentă proiectului cod SMIS 10289, cu titlul "Implică-te! Fii responsabil!".

Prin nota de constatare s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea Contractului de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. A. S.R.L., valoarea creanței bugetare stabilită conform pct. 1.10 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 fiind în cuantum de 197.976,50 RON.

În esență, în urma unei suspiciuni de neregulă semnalată cu ocazia efectuării misiunii de audit a Comisiei Europene 2013, intimata a procedat la efectuarea unei verificări documentare a proiectului, reținând încălcarea legislației privind achizițiile publice și, pe cale de consecință, abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate, fiind astfel identificată o neregulă așa cum este definită de disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Mai concret, s-a reținut că în aceeași zi în care a fost încheiat Contractul de servicii nr. x, prestatorul a depus la autoritatea contractantă, adresa din 15.01.2010 înregistrată sub nr. x din 15.01.2010, prin care a actualizat graficul de activități din cadrul ofertei, menționând că această împrejurare nu afectează valoarea totală prezentată în ofertă și nici în oferta financiară.

Astfel, prestatorul a propus prin ofertă actualizată un număr mai redus de 10 zile pentru prestarea activităților, de la 306/307 zile la 289 zile, dar în cuantumul aceluiași preț.

De asemenea, s-a reținut că există neconcordanțe în fișele de pontaj înregistrate de echipa de proiect, datele prezentate nefiind relevante pentru cuantificarea activității prestate și plătite în consecință.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind legale actele administrative contestate, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflecta interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind susceptibilă de casare, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs referitor la aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 unor acte și fapte juridice anterioare intrării sale în vigoare, prin prisma pronunțării Deciziei nr. 66/2015 de către Curtea Constituțională și a Hotărârii CJUE din cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, este nefondat.

În esență, dată fiind prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituțional prin dispozițiile art. 148 alin. (2), statuările CJUE asupra problemei de drept în dispută vor fi reținute ca argument în combaterea ideii potrivit căreia ar fi incidentă definiția neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care ar fi mai favorabilă din perspectiva modului în care impune condiția prejudiciului.

Astfel, instanța europeană a reținut că "prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C-260/14, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul ca se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice.

În această privință, dintr-o jurisprudență constantă reiese că atunci când statele membre adopta măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligația de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează în special principiile securității juridice și protecției încrederii legitime (a se vedea în special hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 și 36, precum și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiași jurisprudențe, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații anterioare intrării sale în vigoare indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 și jurisprudența citată).

Astfel cum reiese din aceeași jurisprudența, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o noua reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În acest context, cu privire la cea de a patra întrebare (care a fost redată mai sus), CJUE a răspuns:

"Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Cu alte cuvinte, conform interpretării CJUE. contrar celor reținute de Curtea Constituțională a României (Decizia nr. 66/2015), calificarea neregulii se poate face în baza O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se faptul că definiția dată neregulii prin O.U.G. nr. 66/2011 este în concordanță cu articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din regulamentul (CE) nr. 1083/20061, dar și stabilirea corecțiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În speță, "situația" apărută sub imperiul legii vechi este dată de împrejurarea că recurenta-reclamantă a încălcat dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum și prevederile contractului de finanțare.

Pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naționale și/sau europene, precum și prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine co-finanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Prin neregulile săvârșite s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificația dată de reglementările incidente și de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internațional".

Conform Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului UE, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la "existența sau potențialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene.", art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului UE din 18 decembrie 1995 - privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevede:

"(1) În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar. (2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

În concluzie, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului U.E.

Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, care conduc la concluzia că soluția instanței de fond care a statuat că sunt legale actele administrative atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța împotriva sentinței nr. 2621 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.