ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2016

Decizia nr. 1685/2016

Asupra conflictului de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/118/2013, reclamanta D.G.A.S.P.C. Constanța a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Primăriei Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8.410.237,20 RON, reprezentând contribuția aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2013 la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004 modificată prin Legea nr. 257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. Constanța, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ-teritoriale Constanța.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin încheierea pronunțată la data de 01 aprilie 2014, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2014*.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/118/2014 reclamanta D.G.A.S.P.C. Constanța a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 8.401.237,20 RON, aferentă perioadei ianuarie 2010-septembrie 2013, reprezentând contribuția aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2013 la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004 modificată prin Legea nr. 257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. Constanța, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ-teritoriale Constanța.

În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexității acestui dosar cu Dosarul nr. x/118/2014*, față de identitatea de obiect dintre cele două litigii.

Prin sentința civilă nr. 1885 din 04 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în Dosar nr. x/118/2014 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/118/2014*.

Prin încheierea pronunțată la data de 06 noiembrie 2014, această instanță a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului menționat la Dosarul nr. x/118/2014*, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, apreciind astfel că soluționarea unitară a cauzelor trebuie să primeze aspectelor legate de competența funcțională a celor două secții ale tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 518 din 10 martie 2015 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Constanța în cererea principală privind pe reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța; a fost respinsă cererea principală ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât în cererea conexă, ca nefondată; a fost admisă cererea conexă modificată, privind pe reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța în contradictoriu cu pârâta Municipiul Constanța având ca obiect pretenții și a fost obligat pârâtul Municipiul Constanța la plata către reclamantă a sumei de 7.948.885,44 RON, reprezentând contribuție la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial și asistență maternală a persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004 și a persoanelor adulte protejate în centre specializate, pentru perioada ianuarie 2010 – septembrie 2013.

Împotriva sentinței civile nr. 518 din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat apel pârâtul Municipiul Constanța.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin încheierea din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a dispus, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobate prin H.C.S.M. nr. 387/2005, transpunerea cauzei la completul C3 apel, secția a II-a civilă a Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a reținut că natura juridică a drepturilor și obligațiilor corelative de a finanța sistemul de asistență socială este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale în materie vizează organizarea și stabilirea atribuțiilor organelor administrației publice și raporturile dintre aceste organe.

Izvorul obligației de plată a sumelor reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată pentru beneficiarii de servicii de asistență socială – persoane cu domicilii în alte localități – îl constituie un act administrativ.

În aplicarea reglementărilor în materia asistenței sociale, organele administrației publice locale au obligația de a stabili prin acte administrative contribuția colectivității la finanțarea activităților de protecție a persoanelor defavorizate.

De altfel, natura juridică a litigiilor având ca obiect acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale – inclusiv cele reglementate de Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare – rezultă cu evidență din prevederile art. 143 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011.

Potrivit acestui text de lege, actele administrative emise de autoritățile publice centrale și locale privind acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Argumentul potrivit căruia obiectul litigiilor îl constituie pretenții de natură civilă și, astfel, excedează sferei contenciosului administrativ, stabilită prin art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi reținut cât timp aceste pretenții nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege.

Curtea a constatat că litigiul de față – având ca obiect acțiune prin care reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța solicită Municipiului Constanța suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoana care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, și calea de atac promovată împotriva sentinței apelate este de competența secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Constanța pentru că decizia pronunțată în recurs în interesul legii nu a statuat exclusiv asupra unui conflict de competență, ci și asupra naturii raportului litigios, transpunând cauzele de acest tip nu doar în competențele ci și în procedurile speciale (cu excepțiile corelative) ale Legii nr. 554/2004.

Decizia prin care a fost soluționat recursul în interesul legii ce privește competența materială și cea funcțională a instanței – cea în drept să soluționeze calea de atac în compunerea dată de legea în materia contenciosului administrativ – precum și termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac – calea de atac prevăzută de lege – procedura de soluționare – este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2014**.

Prin încheierea din 07 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a calificat calea de atac ca fiind apelul; s-a constatat competența secției I civile a Curții de Apel Constanța în soluționarea apelului formulat de pârâtul Municipiul Constanța - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 518 din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014*, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și intimatul pârât Consiliul Local Constanța.

S-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competentă ivit între secțiile I și II ale Curții de Apel Constanța.

S-a reținut că Tribunalul a soluționat cauza ca fiind un litigiu civil, iar sentința pronunțată este supusă căii de atac prevăzută pentru un astfel de litigiu. Chiar dacă litigiul este, de fapt, unul de contencios administrativ în condițiile în care prima instanță a soluționat cauza după regulile procedurale aplicabile unui litigiu civil și nu după normele prevăzute de legea contenciosului administrativ calea de atac nu poate fi aceea prevăzută de Legea nr. 554/2004 a recursului, întrucât acest aspect ar echivala cu schimbarea temeiului juridic al cererii în calea de atac.

Mai mult, nu se poate analiza legalitatea unei hotărâri pronunțate într-un litigiu civil în raport de normele contenciosului administrativ deoarece aspectele ce pot face obiectului analizei instanței de control judiciar în materia contenciosului administrativ nu au fost puse în discuția părților în litigiul civil.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Constatând existența conflictului negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

După cum se poate observa există un conflict negativ de competență între două secții specializate ale aceleiași curți de apel.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ.: „Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere”.

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite pentru că există conflict negativ de competență între secția I civilă a Curții de Apel Cluj și secția a III-a contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți, iar instanța în fața căreia s-a ivit conflictul este cea de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la instanța competentă să soluționeze apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 518 din 10 martie 2015 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2014* se impun a fi făcute următoarele precizări:

Prin încheierea pronunțată la data de 06 noiembrie 2014, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția conexității și a dispus conexarea Dosarului nr. x/118/2014* la Dosarul nr. x/118/2014*, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, care prin sentința nr. 518 din 10 martie 2015 a

soluționat pe fond cererea conexă prin admiterea acțiunii.

În fața instanței de apel, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-a solicitat în cadrul motivelor de apel trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a dispus, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobate prin H.C.S.M. nr. 387/2005, transpunerea cauzei la completul C3 apel, secția a II-a civilă a Curții de Apel Constanța, apreciind că soluționarea căii de atac este de competența acestei din urmă secții.

Însă, pentru că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet în materie civilă, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe va fi soluționată de către secția I civilă a Curții de Apel Constanța, ca instanță superioară a primei instanțe ce s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Constanța prin Primar în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Local Constanța în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.