Decizia nr. 1162/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian la plata sumei de 366.069,24 lei aferentă perioadei ianuarie 2010-septembrie 2013, reprezentând contribuție la finanțarea activității de protecția a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004 precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea reclamantului, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrative teritoriale a pârâtului.

Primul conflict de competență Prin Încheierea din 14 martie 2014 Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ, a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 2 lit. f), art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 10 - 11 din H.G. nr. 268/2007, că prezentul litigiu cade în competența instanțelor de drept comun, sens în care s-a considerat ca nefiind competent funcțional. Cauza a fost trimisă la Secția I civilă a Tribunalului Constanța care, prin Încheierea nr. 1440 din 10 iunie 2014, a constatat natura contencioasă a litigiului și că, în consecință, competența funcțională aparține Secției de contencios-administrativ a aceleiași instanțe.

Regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Constanța Prin Sentința civilă nr. 21/C din 03 iulie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență, a dispus în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă. Curtea a reținut că obiectul prezentei acțiuni acțiunii îl reprezintă pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 și art. 33 din H.G. nr. 268/2007 precum și pe dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea 272/2004, că obiectul acesteia nu poate fi încadrat în ipotezele avute în vedere de dispozițiilor art. 8 sau art. 19 din Legea nr. 554/2004 și că nu există dispoziții privind competența specială a instanței de contencios administrativ în Legea nr. 272/2004 și Legea nr. 448/2006, competența aparținând, astfel, instanțelor de drept comun.

Hotărârea supusă recursului în cauza de față Prin Sentința civilă nr. 334 din 18 februarie 2015, Tribunalul Constanța, secția civilă, învestit urmare a regulatorului de competență pronunțat de Curtea de Apel Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, în contradictoriu cu pârâții Comuna Valu lui Traian și Consiliul Local Valu lui Traian, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 366.069,22 lei reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. Constanța, aferente perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva Sentinței civile nr. 334 din 18 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, au formulat apel pârâții Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian și Comuna Valu lui Traian prin primar.

Hotărârile care au declanșat conflictul de competență 5.1. Prin încheierea nr. 148/C din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâții Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian și Comuna Valu lui Traian prin primar împotriva Sentinței civile nr. 334 din 18 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, procedând conform art. 99 alin. (2) din R.O.I. aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, raportat la Decizia civilă nr. 13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a transpus cauza la Completul C8 apel, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Constanța. Pentru a proceda astfel, instanța a arătat că Decizia civilă nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în timpul derulării prezentului litigiu), pronunțată în recurs în interesul legii a statuat nu numai asupra unui conflict de competență, ci și asupra naturii raportului litigios, transpunând cauzele de acest tip nu doar în competențele, ci și în procedurile speciale ale Legii nr. 554/2004. 2.2. La rândul său, prin Decizia civilă nr. 1/CA din 20 ianuarie 2016, secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența în favoarea Secției civile a aceleiași instanțe. În motivarea acestei soluții, instanța a arătat, în esență, că natura litigiului și implicit competența instanței de fond nu putea fi invocată din oficiu de instanța de apel nici în raport de dezlegarea dată prin Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție deoarece, cu privire la instanța de control judiciar competentă să soluționeze calea de atac a apelului, sunt aplicabile regulile generale cuprinse în C. proc. civ., potrivit cărora calea de atac se soluționează de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea, în materia respectivă. În condițiile în care nici părțile, nici instanța de fond nu aveau cum să invoce necompetența materială sau funcțională, dată fiind dezlegarea obligatorie dată prin regulatorul de competență, litigiul fiind soluționat de Tribunalul Constanța, secția I civilă, căreia i s-a stabilit competența de soluționare, este firesc ca hotărârea să fie supusă căilor de atac prevăzute de lege în raport de natura litigiului astfel cum a fost soluționat în primă instanță, cale de atac care să fie soluționată de instanța ierarhic superioară instanței care a pronunțat respectiva hotărâre - Sentința civilă nr. 334 din 18 februarie 2015 - nicidecum prin transpunere la secția de contencios administrativ, care nu este instanță ierarhic superioară instanței civile care a pronunțat hotărârea, care are, potrivit legii, o altă competență în soluționarea unei alte căi de atac - recursul - nefiind incidente dispozițiile referitoare la recalificarea acesteia. Constatând ivit conflictul de competență, în baza art. 133 pct. 2 și art. 134 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Secției I civile a Curții de Apel Constanța. Așa cum rezultă din cele expuse anterior, cauza a fost soluționată, pe fond, de Secția Civilă a Tribunalului Constanța, învestită cu soluționarea cererii formulate de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța urmare a regulatorului de competență pronunțat în cauză de Curtea de Apel Constanța (Sentința civilă nr. 21/C din 03 iulie 2014), care a statuat definitiv asupra naturii civile a litigiului. Hotărârea prin care se rezolvă conflictul de competență, devenită irevocabilă, are autoritate de lucru judecat și ea se impune ca atare instanței desemnate să rezolve litigiul. În continuare, excepția necompetenței, în acest caz materială, nu mai poate fi invocată, din nou, în calea de atac, de instanța învestită cu soluționarea acesteia. În aceste condiții, se apreciază că, referitor la instanța de control judiciar competentă să soluționeze calea de atac a apelului, exercitată în prezenta cauză, sunt aplicabile regulile generale cuprinse în C. proc. civ., potrivit cărora calea de atac se soluționează de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea, în materia respectivă, în speță, potrivit art. 96 pct. 2 din Cod, secția I civilă a Curții de Apel Constanța. Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.