ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 481/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la 12 august 2016, sub nr. x/118/2016, reclamanta Direcția Generală de Asistență Sociala și Protecția Copilului Constanța (DGASPC) a chemat în judecată Comuna Târgușor prin Primar și Consiliul Local Târgușor, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: - obligarea pârâților la plata sumei de sumei de 54.907,38 RON, aferentă perioadei octombrie 2013 - decembrie 2015, reprezentând contribuția acestora la finanțarea activității de protecție a beneficiarilor serviciilor sociale, proveniți de pe raza unității administrative teritoriale; - obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data achitării efective a debitului; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1878 din 21 decembrie 2017 Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în contradictoriu cu pârâții Comuna Târgușor prin Primar și Consiliul Local Târgușor, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 44.744,78 RON - contribuție la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, a persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004 pentru perioada octombrie 2013 - decembrie 2015; la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 44.744,78 RON - începând cu data punerii în întârziere pentru fiecare obligație de plată lunară și până la data achitării efective a debitului; a respins, ca nefondată, cererea pentru pretențiile în sumă de 10.162,50 RON reprezentând contribuție la finanțarea activității de întreținere a persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea DGASPC Constanța și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 RON - cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și pârâții Comuna Târgușor Prin Primar și Consiliul Local Târgușor, care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică. La data de 22 iunie 2017 reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 și a art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia civilă nr. 813/CA din data de 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs, reclamanta a arătat că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 conform cărora "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale". Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. invocând încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 21 din Constituția României. Art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede următoare: "Instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său." Curtea de apel a considerat că dispozițiile legale pretins a fi neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cererii deduse judecății de față și a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Instanța de control judiciar nu poate împărtăși concluzia la care a ajuns curtea de apel. Răspunzând punctual motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Sub acest aspect, nu se poate susține că nu are legătură cu cauza atât timp hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), motivat de faptul că prin Hotărârea Consiliului Județean Constanta nr. 147 din 11 mai 2016, s-a aprobat încheierea contractului de consultanță, asistență și reprezentare juridică vizând 55 dosare, incluzând cauza de față, cu un onorariu/dosar în valoare de 1.000 RON. De asemenea, Înalta Curte consideră că sunt întrunite și cerințele indicate de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată la cererea reclamantei și, pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală. Opinia Înaltei Curți este aceea că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În consecință, se va trimite cauza Curții de Apel Constanța, ca instanță competentă să realizeze și să îndeplinească formalitățile prevăzute de lege, necesare pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată de recurenta-reclamantă, respectiv și cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției În consecință, având în vedere considerentele arătate precum și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, Decizia civilă nr. 813/CA din 28 septembrie 2017 în sensul că, va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.