ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în tot a Deciziilor nr. 7595/23.03.2017 și nr. 4686/23.01.2017 stabilindu-se că reclamanta nu datorează penalități și dobânzile de întârziere calculate în cuantum total de 269.983,97 RON.

- suspendarea executării Deciziei nr. 4686/23.01.2017 până la soluționarea definitivă a prezentului dosar.

Prin încheierea din 18.07.2017 pronunțată în Dosarul inițial nr. x/2017 tribunalul a dispus disjungerea soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat de soluționarea acțiunii de fond privind anularea Deciziilor nr. 7595/23.03.2017 și nr. 4686/23.01.2017 având termen fixat pentru soluționare la data de 7.09.2017. în dosarul nou disjuns înregistrat sub nr. x/2017 urmează să se soluționeze cererea de suspendare având în vedere celeritatea obiectului cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 698/18.07.2017 Tribunalul Covasna a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării - AFIR - SRD și a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de suspendare a actului administrativ - Decizia nr. 4686/23.01.2017, formulată de reclamanta SC A. SRL.

Prin Sentința nr. 124 din 23 august 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - AFIR - SRD și în consecință;

S-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4686/23.01.2017, referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului mai sus identificat.

S-a respins cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-pârâtă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată, prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind încălcate dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că motivarea primei instanțe o reprezintă o preluare a susținerilor din care ale reclamantei-intimate fără o analiză în concret a îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a motivelor pentru care au fost analizate și respinse apărările invocate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-pârâtă apreciind că cererea de suspendare a fost admisă nelegal în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege.

În ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta-pârâtă arată că toate argumentele însușite de prima instanță și arătate de reclamantă-intimată în cerere antamează fondul cauzei.

Se susține că nu există motive vădite de nelegalitate de natură a înfrânge prezumția de legalitate deoarece analizarea în concret a neregulilor constatate de echipa de control din cadrul AFIR ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 recurenta-pârâtă arată că nu este îndeplinită această condiție deoarece executarea unei creanțe bugetare, care a fost stabilită prin cât administrativ fiscal care beneficiază de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care se invocă în principal excepția nulității recursului solicitându-se în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Se depune la de către intimata-pârâtă copia Sentinței nr. 105/9.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sentință pronunțată în dosarul de fond prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei și au fost anulate în parte deciziile contestate - dosar recurs.

Curtea pe excepția nulității recursului invocată de reclamanta-intimată o va respinge pentru următoarele motive:

Prin recursul declarat se critică ca nelegală sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziilor emise de autoritatea recurentă, cerere de suspendare formulată în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și pct. 8 aspectele de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă putând fi încadrate conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. urmând a fi analizate aspectele de nelegalitate invocate respectiv nemotivarea și greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor normei materiale, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând pe fond recursul declarat în raport de motivele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut prima instanță motivând e drept succint soluția de admitere a cererii de suspendare.

Motivarea cuprinde în esență elementele obligatorii prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., neputându-se reține lipsa motivării în sensul neanalizării cererii de suspendare de natură a impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Aspectele de fapt și de drept invocate în cuprinsul motivării fac admisibil controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în opinia Curții ca instanță de recurs este fondat, în cauză hotărârea recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziilor contestate formulate în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor normei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază contrar primei instanței că cererea de suspendare astfel cum a fost formulată nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate cât și în ceea ce privește condiția iminenței unei pagube.

În ceea ce privește condiția existenței unor apărări bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază contrar susținerilor primei instanțe că nu există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al Deciziei nr. 4686/23.01.2017.

Toate motivele de nelegalitate invocate inclusiv prescripția executării acestei creanțe reprezintă aspecte de fond care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate de părți și care nu pot fi verificate pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Criticile formulate de reclamanta-intimată și însușite de prima instanță nu sunt apte să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate a deciziilor contestate, prezumție care se menține în opinia instanței de recurs și în raport de soluția dispusă prin sentința de fond pronunțată la data de 9.07.2018.

Aceasta deoarece soluția de admitere în parte a acțiunii a fost justificată față de un raport de expertiză efectuat în cauză aspectele invocate nefiind motive vădite de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cea de-a doua condiție a existenței unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază, contrar primei instanțe că această condiție nu este îndeplinită în cauză nefiind probate cu acte, consecințele grave, imediate și de înlăturat pentru reclamantă a executării titlului de creanță.

Cuantumul mare al sumei contestate reprezentând obligații fiscale accesorii nu justifică prin el însuși îndeplinirea acestei condiții, în cauză neexistând indicii privind un exces de putere al autorității cu privire la executarea sumelor din titlul de creanță. În raport de soluția dispusă pe fond urmează ca în urma judecării recursului să se stabilească definitiv cuantumul sumei datorate de către reclamanta-intimată.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge excepția nulității recursului invocată de reclamanta-intimată SC A. SRL.

Va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și va casa sentința atacată și rejudecând va respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 4686/23.01.2017, ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata - reclamantă SC A. SRL ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 124 din 23 august 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 4686/23.01.2017 emisă de pârâtă, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV