ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.01.2016, astfel cum a fost precizată, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția constatare și anulare nereguli - Serviciul constatare și stabilire nereguli PODCA anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RPVC/17.11.2015 aferent proiectului cod SMIS 39182 "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a structurilor subordonate", menținut prin Decizia nr. 33/11.01.2016 de soluționare a contestației.

Prin Sentința nr. 1626 din 17 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în București, Bd. x, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția constatare și anulare nereguli - Serviciul constatare și stabilire nereguli PODCA.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și anularea actelor administrative contestate.

În motivarea recursului declarat, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, în condițiile în care dispozițiile legale invocate de către autoritatea emitentă nu interzic participarea unei persoane la același curs de două ori;

- instanța de fond nu a avut în vedere faptul că participarea aceluiași cursant de două ori la același curs a fost determinată de necesitatea aprofundării și actualizării cunoștințelor, avându-se în vedere atribuțiile înscrise în fișa postului, care vizează aspecte privind elaborarea/revizuirea/supervizarea/evaluarea de proceduri, iar actualizarea cunoștințelor și perfecționarea pregătirii profesionale este una din principalele obiective ale formării profesionale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 4 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

În esență, a arătat că instanța de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză și a statuat în mod corect că participarea aceluiași cursant la două sesiuni de formare profesională desfășurate în perioade diferite, dar cu aceeași temă de instruire, în baza unei agende de curs identică pentru toate sesiunile de formare reprezintă o cheltuială neeligibilă.

Prin rezoluția completului investit cu soluționarea cauzei din 11.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen de judecată, cu citarea părților, în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 33/11.01.2016 prin care autoritatea intimată a respins contestația îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RPVC/17.11.2015 prin care s-a stabilit că suma de 1550 RON, rectificată ulterior ca fiind de 1.317,50 RON este neeligibilă și constituie debit în sarcina recurentei-reclamante.

Neregula constatată prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea proiectului cod SMIS 39182 "Implementarea sistemului managerial intern la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a structurilor subordonate", proiect co-finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013.

În esență, echipa de control a reținut că o angajată a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (dna. A.) a participat la două sesiuni de formare profesională ale aceluiași curs (Sistemul de control managerial intern - nivel bază) astfel: la sesiunea nr. 1 organizată în perioada 21 - 27.09.2014 la Neptun și la sesiunea nr. 11 organizată în perioada 02 - 06.03.2015 la Constanța.

Învestită cu controlul de legalitate, Curtea de apel a constatat legalitatea actelor administrative contestate, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, necontestată de către părți.

Reanalizând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile recurentului-reclamant vizând inexistența săvârșirii unei nereguli sunt nefondate, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 la nivel național, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

De asemenea, conform art. 1 lit. d) din H.G. nr. 759/2007, prin costuri eligibile se înțeleg "costuri care pot fi atribuite unei anumite activități din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză."

Or, în speță, după cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, participarea unui cursant pentru a doua oară la un curs de formare cu aceeași tematică - "Sistemul de control intern/managerial" - reprezintă neregulă în sensul dispozițiilor legale sus enunțate, neputând fi reținută legătura efectivă cu acțiunea în cauză.

Astfel, derularea cursurilor de formare profesională s-a făcut în condițiile contractului de finanțare nr. x din 30.07.2012 în cadrul Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, contract ce a avut ca obiect implementarea "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a structurilor subordonate".

Având în vedere contextul în care s-au derulat cursurile de formarea profesională în discuție, într-un anume scop și în condiții strict reglementate, recurentul-reclamant avea obligația de a justifica în mod pertinent motivul pentru care aceeași persoană a participat de două ori la un seminar cu aceeași temă, în detrimentul altor persoane sau a realizării altor activități de natură a asigura implementarea proiectului.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că participarea aceluiași cursant de două ori la același curs a fost determinată de necesitatea aprofundării cunoștințelor nu pot fi primite, având în vedere că tematica abordată a fost identică, nefiind furnizate informații suplimentare față de cunoștințele dobândite la prima sesiune de formare.

Prin urmare, toate costurile legate de participarea aceluiași cursant la cea de-a 11-a sesiune de formare organizată în localitatea Constanța în perioada 2 - 6.03.2015 nu se justifică, în condițiile în care același cursant a participat și la sesiunea 1 organizată în localitatea Neptun în perioada 22 - 26.09.2014.

Nici susținerea vizând necesitatea formării continue a funcționarului public nu poate fi primită, întrucât verificarea eligibilității costurilor aferente implementării proiectului vizează respectarea regulilor de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, fără a se ține seama de nevoia de formare profesională a persoanelor din grupul țintă al proiectului.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității intimate în sensul săvârșirii unei nereguli de către recurent constând în participarea aceluiași cursant la două sesiuni de instruire cu aceeași tematică, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond reține legalitatea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 1626 din 17 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV