ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 198 din data de 23.01.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 198 din data de 23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Analizând sentința atacată, în raport de înscrisurile depuse la doar, Înalta Curte va constata nul recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri de recurs va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Recurentul-reclamant Ministerul Tineretului și Sportului a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 4/07.04.2017 și a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 3/RNC/20.02.20I7, emise de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli PODCA, cu consecința exonerării reclamantei de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății, ca nefondată, menționând în mod expres că aceasta poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cerere ce va fi depusă la Curtea de Apel București.

Potrivit art. 490 alin. (1) din C. proc. civ.: Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (3) și art. 84.

Așa cum rezultă din actele dosarului, cererea de recurs a fost depusă direct la Înalta Curte, la data de 18.02.2018, cu încălcarea dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ., iar prin adresa din data de 28.02.2018 s-a solicitat Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal înaintarea dosarului de fond.

Având în vedere garanțiile procedurale instituite de noul C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care și aceea a depunerii sale la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanță, chiar dacă instanța respectivă ar fi competentă material să judece cererea de recurs.

Această obligație este justificată de necesitatea bunei administrări a justiției, deoarece, numai în acest fel s-ar putea evita judecarea separată și pronunțarea unor soluții diferite, în cazul în care în aceeași pricină s-ar formula mai multe cereri de recurs, iar acestea nu ar fi trimise instanței superioare împreună cu dosarul de fond.

În temeiul art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nulitatea prevăzută de art. 490 alin (1) C. proc. civ. nu este condiționată de existența unei vătămări, întrucât vizează cerințe legale extrinseci actului de procedură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 198 din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.