ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.11.2017, reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli PODCA, a solicitat următoarele:

- Suspendarea executării Deciziei nr. 9/15.05.2017 privind soluționarea contestației formulate de către Ministerul Tineretului și Sportului împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017, referitoare la proiectul cu titlul "îmbunătățirea procesului decizional la nivelul Ministerului Tineretului și Sportului - Inovație și învățare", cod SMIS 32923;

Prin sentința civilă nr. 4915 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene - Direcția Constatare Si Stabilire Neregului, Serviciul Constatre și Stabilire Nereguli Podca, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii reclamantului.

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-reclamant a susținut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a recurat și soluția de respingerea a cererii de chemare în judecată prin care acesta a solicitat suspendarea Deciziei nr. 9/15.05.2017, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material.

Recurentul-reclamant, în susținerea cererii de recurs, privitor la fondul cauzei a prezentat următoarele critici:

Arată că a învederat instanței de fond faptul că la momentul implementării proiectului și implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, Ministerul Tineretului și Sportului nu deținea o detaliere financiară.

Mai mult, a învederat instanței de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curții de Conturi și i-a fost transmisă în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului.

În aceste condiții, consideră că raportarea cu privire la detalierea bugetară trebuie să aibă în vedere bugetul proiectului aprobat prin cererea de finanțare și facturile depuse de furnizor în perioada de implementare a proiectului.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "...din cele 100 de buc, 3 buc PC nu erau instalate la data auditului, după 11 luni de la achiziția acestora, nefiind utilizate în scopul proiectului, din răspunsul la clarificările solicitate de SCSN, înregistrat cu nr. x/12.01.2017, echipa de control a reținut faptul că, deși toate calculatoare au fost instalate și predate personalului MTS, la data efectuării auditului cele 3 buc PC se aflau în magazia MTS, întrucât "personalul care a utilizat acele calculatoare plecase din cadrul instituției", a învederat instaței de fond faptul că, la momentul implementării proiectului, toate echipamentele achiziționate în cadrul acestuia erau instalate, configurate și funcționale, conform proceselor-verbale anterior transmise.

Cu toate că a învederat faptul că la data efectuării auditului cele 3 buc PC se aflau în magazia MTS din cauza fluctuației de personal de la nivelul anului 2016 (au avut loc două schimbări de miniștri), pentru o perioadă determinată subscrisul nemaiavând 100 de angajați, motiv pentru care calculatoarele rămase de la personalul plecat fiind retrase (în vederea asigurării securității informațiilor conținute de acestea) și depozitate în magazia MTS până la angajarea unor persoane pe posturile vacante, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013.

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control a subliniat instanței de fond faptul că, la momentul implementării proiectului și implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, MTS nu deținea această detaliere financiară.

De asemenea, a învederat instanței de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curții de Conturi și a fost transmisă la MTS în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului, precum și faptul că modificarea bugetului proiectului s-a realizat prin notificări transmise către autoritatea de management, notificări care nu au făcut obiectul unui act adițional la contractul de finanțare.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "pornind de la constatările de ordin tehnic ale Autorității de audit asupra informațiilor cuprinse în aceste livrabile, echipa de control va reține ca fiind neeligibile următoarele cheltuieli: Analiza fluxurilor informaționale -90.000 RON, Dezvoltare indicatori de analiză și raportări manageriale - 228.000 RON, Analiza activităților legate de gestiunea resurselor financiare, materiale și umane - 106.000 RON, Pregătirea planului detaliat de implementare a sistemului informatic integrat - 17.000 RON", recurentul susține că a învederat instanței de fond faptul că, la momentul implementării proiectului și implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, MTS nu deținea această detaliere financiară.

De asemenea, a învederat instanței de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curții de Conturi și a fost transmisă la MTS în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului, precum și faptul că modificarea bugetului proiectului s-a realizat prin notificări transmise către autoritatea de management, notificări care nu au făcut obiectul unui act adițional la contractul de finanțare.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "se rețin ca fiind neeligibile cheltuielile pentru: Manual Management documente, Manual Sistem gestiune RU și salarizare, Manual utilizare administratori sistem, Manual Sistem integrat pentru gestiunea imobilizărilor, Manual Buget, Financiar-Contabilitate, Manual Achiziții, Manual Analiză economic și suport decizional, adică pentru 7 din cele 8 manuale pentru care au fost solicitate cheltuieli distincte în raport cu cheltuielile aferente licențelor, reprezentând (90.000,00 RON + 21.600,00 RON TVA)/8 manuale x 7 manuale = 78.750,00 RON + 18.900,00 RON TVA", am învederat instanței de fond faptul că, în adresa transmisă de furnizor cu nr. x/25.11.2016, cu privire la detalierea facturilor transmise în cadrul proiectului, acesta a menționat un "Serviciu" constând în "Întocmirea documentației de utilizare a sistemului informatic (manuale, fluxuri de lucru)" în valoare de 90.000,00 RON.

De asemenea, a subliniat faptul că furnizorul nu a precizat clar în această adresă ce manuale au fost întocmite, numărul acestora și valoarea unitară a fiecărui manual, acesta încadrând această activitate ca serviciu de întocmire de documentație de utilizare a sistemului informatic și nu ca bun (manual) predat către subscrisul.

Prin urmare, serviciul de întocmire a documentației de utilizare a sistemului informatic (manuale, fluxuri de lucru) s-a referit la manualele aferente aplicațiilor dezvoltate în cadrul proiectului.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "din documentele verificate, nu rezultă în mod neechivoc în ce constau serviciile de asistență tehnică în vederea susținerii programelor informatice implementate și serviciile de coordonare implementare sistem informatic, astfel încât să poată fi realizată legătura cu activitățile proiectului, și nici nu au fost identificate documente din care să rezulte prestarea efectivă a acestor servicii, astfel că aceste cheltuieli cu serviciile (180.000,00 RON fără TVA + 144.000,00 RON fără TVA) nu respectă regulile de eligibilitate", am învederat instanței de fond faptul că, la pct. 5.6.3 din Caietul de sarcini, s-a menționat că "este necesară furnizarea unei soluții de management al serviciilor și asistență tehnică (service/help-desk)".

Tot în cadrul aceluiași punct 5.6.3 din Caietul de sarcini s-a stipulat faptul că "ofertantul va asista, monitoriza și verifica activitățile derulate prin intermediul sistemului informatic în perioada intrării în producție și va asigura asistență tehnică utilizatorilor finali în această perioadă".

În consecință, rezultă că, în cadrul liniei bugetare aferente asistenței tehnice în vederea susținerii programelor informatice implementate, furnizorul a inclus serviciile de dezvoltare soluție de management al serviciilor și asistență tehnică (service/help desk) - A., aceste servicii fiind diferite și neincluse în cele de suport tehnic.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control privind "existența unor cheltuieli cu activitatea de instruire neeligibile pentru 52 de persoane care nu au fost instruite (...), deși au fost achiziționate licențe pentru utilizatori", am învederat instanței de fond faptul că, în cadrul bugetului aprobat al proiectului, pentru activitatea de instruire a utilizatorilor s-a menționat un serviciu denumit "Instruirea utilizatorilor finali ai sistemului".

Totodată, recurentul a precizat faptul că, atât la momentul cererii de finanțare, cât șî la momentul elaborării documentației de atribuire, MTS a aproximat un număr de 140 de utilizatori ai sistemului informatic, în conformitate cu numărul de personal angajat, precum și faptul că, din cauza fluctuației mari de personal din cadrul MTS, la momentul implementării contractului, acesta nu a mai putut asigura același număr de persoane menționat în cadrul documentației de atribuire, motiv pentru care a înștiințat furnizorul în scris despre acest fapt.

De asemenea, a învederat instanței de fond faptul că, din conținutul pct. 6.1.1 Instruire din cadrul Caietului de sarcini, nu rezultă că trebuie instruite un număr de 140 de persoane distincte, ci doar 140 de utilizatori ai sistemului informatic.

Ca urmare, ținând cont de faptul că, în conformitate cu realitatea activității unui minister, o persoană este utilizatorul mai multor module, furnizorul a instruit întregul personal MTS utilizator al acestui sistem informatic, în conformitate cu atribuțiile din fișa postului și drepturile de utilizare alocate acestora, motivul de corecție financiară invocat de echipa de control este nefondat.

Pentru acest motiv, consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanțare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate din programele operaționale și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului finanțelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității a recursului formulat de pe capătul de cerere privitor la suspendare, iar pe fond a solicitat respeingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene prin întâmpinare, apreciază că excepția este întemeiată și o va admite în considerarea celro ce urmează:

Recurentul-reclamant a formulat recurs și împotriva soluției pronunțate de instanța de fond privitoare la cererea de suspendare a Deciziei nr. 9/15.05.2017 pe care aceasta a respins-o ca nefondată.

Recurentul-reclamant în promovarea acestui capăt de cerere a invocat prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privitoare la procedura de suspendare a actelor administrative contestate.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Înalta Curte, în ceea ce privește respectarea termenului de formulare a recursului, împotriva hotărârii care privește suspendarea, constată că reclamantului i-a fost comunicată sentința la data de 09 septembrie 2019, iar cererea de recurs a fost declarată la data de 25 septembrie 2019 . Așadar, pentru respectarea termenului de declarare a recursului împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare, în raport de prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi de depunere a recursului a fost la data de 15 septembrie 2019.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că depunerea cererii de recurs privitoare la capătul de cerere care viza suspendarea Decizie nr. 9/15.05.2017 a fost depusă tardiv, considerente pentru care va admite excepția tardivității invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene.

În ceea ce privește fondul recursului, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Fondurilor Europene - Direcția Constatare Si Stabilire Neregului, Serviciul Constatre și Stabilire Nereguli Podca s-au efectuat o serie de verificări asupra:

- facturarea globală de către furnizor a produselor și serviciilor achiziționate,fapt ce a condus,pe de o parte,la neînregistrarea corespunzătoare în contabilitatea beneficiarului a activelor fixe corporale și necorporale achiziționate și,pe de altă parte,la solicitarea la rambursare a cheltuielilor fără încadrarea corespunzătoare a acestora pe linii bugetare pentru a se putea urmări decontarea lor în limita bugetului aprobat prin cererea de finanțare;

- facturarea unor cheltuieli pentru servicii pentru care din rapoartele prezentate nu rezultă realitatea prestări acestora;

- deficiențe privind funcționarea/utilizarea modulelor sistemului integrat.

În urma controlului, autoritatea de control a constatat o serie de deficiențe precum: prin reîncadrarea corectă la linia bugetară 11.1. a sumei de 30.000,00 RON + 7.200,00 RON TVA, s-a produs depășirea prevederilor bugetare de la această linie cu 30.000,00 RON + 7.200,00 RON TVA"; "...din cele 100 de buc, 3 buc PC nu erau instalate la data auditului, după 11 luni de la achiziția acestora, nefiind utilizate în scopul proiectului, din răspunsul la clarificările solicitate de SCSN, înregistrat cu nr. x/12.01.2017"; "în valoarea facturii nr. x/15.12.2015 a mai fost inclusă și suma de 36.000,00 RON fără TVA pentru:

"Instalare aplicații -18.000 RON" și "configurare aplicații - 18.000 RON", "din constatările de ordin tehnic ale Autorității de audit au fost declarate neeligibile sumele privitoare la analiza fluxurilor informaționale (90.000 RON), dezvoltare indicatori de analiză și raportări manageriale (228.000 RON) și analiza activităților legate de gestiunea resurselor financiare, materiale și umane (106.000 RON) în total suma de 441.000 RON; cheltuieli neeligibile pentru Manual Sistem gestiune RU și salarizare, Manual utilizare administratori sistem, Manual Sistem integrat pentru gestiunea imobilizărilor, Manual Buget, Financiar - Contabilitate, Manual Achiziții, Manual Analiză economic și suport decizional, adică pentru 7 din cele 8 manuale pentru care au fost solicitate cheltuieli distincte în raport cu cheltuielile aferente licențelor, reprezentând (90.000,00 RON + 21.600,00 RON TVA)/8 manuale x 7 manuale = 78.750,00 RON + 18.900,00 RON TVA; lipsa informațiilor privitoare la serviciile de asistență tehnică în vederea susținerii programelor informatice implementate și serviciile de coordonare implementare sistem informatic și lipsa documentelor din care să rezulte prestarea efectivă a acestor servicii, astfel că aceste cheltuieli cu serviciile (180.000,00 RON iară TVA + 144.000,00 RON fără TVA) nu respectă regulile de eligibilitate; și existența unor cheltuieli cu activitatea de instruire neeligibile pentru 52 de persoane care nu au fost instruite pentru modulele financiar-contabilitate (16 persoane), gestiune (3), resurse umane (14), salarizare (17), analiză economică (2), deși au fost achiziționate licențe pentru utilizatori, din care rezultă cheltuieli neeligibile în cuantum de 45.685,64 RON fără TVA.

În ceea ce privește prima critică invocată de recurentul-reclamant, conform căreia instanța de fond nu a luat în considerare că față de suma reîncadrată în linia bugetară 11.1 de 30.000 RON plus 7.200 RON, la momentul implementării și solicitării spre rambursare nu deținea detalierea financiară nu este întemeiată. Instanța de recurs constată că opinia instanței de fond conform căreia sumele solicitate peste bugetul stabilit în liniile bugetare nu sunt în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, iar în conformitate cu linia bugetară 11.2 această sumă apare ca fiind neeligibilă.

În analiza celei de-a doua critici, conform căreia în mod greșit instanța de fond a apreciat greșit că pentru cele 3 bucăți de computere personale aflate în neutilizare s-a efectuat o cheltuială neeligibilă, în condițiile în care recurentul nu avea angajați pentru ele, Înalta Curte apreciază de asemenea că este o critică nefondată.

În raport de situația de fapt și de recunoașterea recurentului-reclamant că acesle 3 PC-uri nu deserveau niciunui angajat și erau dezinstalate, în mod corect a reținut instanța de fond că se confirmă ca suma solicitată pentru acestea la rambursare în cadrul liniei bugetare 9.3, reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În ceea ce privește analiza facturii nr. x/15.12.2015, făcută de către instanța de fond, Înalta Curte, în acord cu raționamenul primei instanțe apreciază că suma de 36.000 RON plus 8.640 RON TVA aferentă serviciilor de instalare și configurare aplicații reprezintă o sumă finanțată dublu, considerente pentru care are caracterul unei nereguli în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la sumele declarate neeligibile, reprezentând analiza fluxurilor informaționale (90.000 RON), dezvoltare indicatori de analiză și raportări manageriale (228.000 RON) și analiza activităților legate de gestiunea resurselor financiare, materiale și umane (106.000 RON) în total suma de 441.000 RON, recurentul-reclamant afirmă că în concret față de aceste sume nu deține o detaliere financiară la momentul implementării și solicitării spre rambursare a sumelor. Înalta Curte, în raport de referirile instanței de fond cu privire la această situație, constată că recurentul nu aduce vreo critică raționamentului sentinței recurate pe acest aspect. În fapt instanța de fond reținând același lucru, respectiv că față de aceste sume reclamantul nu prezintă critici punctuale, lipsa detalierii financiare și în opinia instanței de recurs fiind irelevantă în cauză.

Înalta Curte, față de critica privitoare la analiza instanței de fond asupra neeligibilității sumei de 90.000 RON aferentă documentației de utilizare a sistemului informatic, o apreciază ca fiind o critică nefondată. În mod corect a reținut instanța de fond că, cât timp nu există nicio referire concretă cu privire la documentatia(manualul) întocmită, ci cuprinde mențiunea generică "întocmirea documentației de utilizare a sistemului informatic (manuale,fluxuri) ", iar recurentul nu a depus un înscris privitor la detalierea facturilor, deși instanța de fond i-a pus în vedere, și această sumă are un caracter neeligibil, autoritatea de control fiind îndreptățită să concluzioneze în acest sens.

În ceea ce privește analiza neeligibilități sumei de 324.000 RON plus 77.760 RON aferentă liniei bugetare 11.2, în acord cu opinia instanței de fond, în condițiile în care nu există în cuprinsul facturii de plată a unei mențiuni exprese că această sumă reprezintă o plată pentru manualul aplicației A., Înalta Curte apreciază că această situație are caracterul unei nereguli în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, conferindu-i acestei plăți caracterul de neeligibilitate.

Critica recurentului-reclamant confrom căreia instanța de fond nu a avut în vedere în ceea ce privește neeligibiltate sumei de 45.685,64 RON, că cei 140 de utilizatori ai sistemului informatic vizați de instruire nu reprezintă 140 de persoane distincte, ci doar utilizatori, iar cele față de cele 52 persoane despre care s-a reținut că nu au fost instruite, instanța de fond trebuia să aibă în vedere noțiunea de utilizatori finali ai sistemului, Înalta Curte apreciază că reprezintă o critică forțată și neconcludentă în combaterea raționamentului instanței de fond.

În mod corect a reținut instanța de fond că, raționamentul reclamantului conform căruia o persoană poate fi utilizatorul mai multor module, astfel că autoritatea de control nu trebuia să se raporteze la persoane distincte, nu a fost susținut de probe care să ateste acest raționament. În concluzie și această critică este nefondată și va fi respinsă de instanța de recurs.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză, nu a fost aplicată o corecție financiară, ci au fost constatate doar cheltuieli neeligibile și excluse de la rambursare. În aceste condiții nu se impune o diminuarea a sumelor care s-au reținut de la rambursare. Valoarea creanței bugetare menționată în procesul-verbal contestat a fost stabilită în considerarea corecției financiare de 25 % dispusă prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.02.2017, calculul fiind detaliat la fila x din procesul-verbal contestată, considerente pentru care nu se poate reține în cauză existența unei sancțiuni duble.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., și constatând ca fiind neîtemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul privitor la soluția pronunțată de instanța de fond pe cererea de suspendare a executării a Deciziei nr. 9/15.05.2017, declarat de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul pe fondul cauzei, declarat de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.