ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 8 martie 2018, sub nr. de mai sus, reclamantul Județul Maramureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcția Gestionare POS MEDIU, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 63620/13.10.2017, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.08.2017 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 271.560 de RON, reprezentând valoarea corecției.

Prin sentința civilă nr. 1953 din data de 24 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și a anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. l/RNC/12.01.2017, emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - PODCA din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și decizia nr. 62/7.03.2017, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței nr. 1953 din data de 24 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în urma rejudecării să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, pârâtul a susținut următoarele critici:

Referitor la susținerea instanței de fond privind lipsa de temei a încălcării principiului egalității de tratament prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, recurentul afirmă că este greșită, deoarece rațiunea respectării acestui principiu subzistă indiferent de numărul ofertanților, respectarea egalității de tratament este impusă de necesitatea asigurării accesului la o procedură de achiziție publică a potențialilor ofertanți astfel încăt procedura să conducă la garantarea principiului economicității în cheltuirea fondurilor publice.

Mai susține recurentul că, instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește nelegalitate celor două acte administrative care fac obiectul dosarului, ci s-a limitat la a defini un principiu aplicabil în materia achizițiilor publice.

Respectarea principiului tratamentului egal presupune ca, oricând pe parcursul procedurii de atribuire, să se stabilească și să se aplice reguli, cerințe, criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încât aceștia să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți.

Tratament egal înseamnă atât egalitatea de oportunități, definirea unor cerințe cu respectarea acestui principiu, cât și egalitatea de rezultat, adică egalitatea efectivă după aplicarea unor măsuri sau a unor cerințe care la prima vedere creează oportunități egale.

Consideră recurentul că este irelevant dacă, în cadrul procedurii de atribuire a fost prezent un operator economic, întrucât obligația de a face dovada îndeplinirii cerințelor minime stabilite prin documentația de atribuire îi este opozabilă.

Acceptând logica considerentelor instanței de fond s-ar putea concluziona că imperativul respectării principiului egalității de tratament prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 este incident numai în situația în care la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică participă cel puțin doi ofertanți, ori ipoteza normei de reglementare nu distinge între situațiile în care la procedură participă unul sau mai mulți ofertanți, sub aspectul obligațiilor.

Reiterează recurentul că autoritatea contractantă a menționat expres domeniile de formare, structura programului de formare precum și competențele ce urmează a fi dobândite în urma sesiunilor de formare.

Plecând de la domeniile de formare, structura programului și competențele ce urmau a fi dobândite, autoritatea contractantă a formulat cerințele minime care trebuiau îndeplinite de către formatorii prestatorului (experții cheie - 2 formatori și 2 tutori).

Modalitatea de îndeplinire a cerinței a fost stabilită, conform Cerinței nr. 5 din fișa de date a achiziției, prin depunerea unui Curriculum vitae, model Europass, însoțit de documente justificative care să ateste informațiile prezentate în CV, documente care să ateste: studii superioare absolvite cu diplomă de licență, cunoștințe aprofundate în domeniul tematic vizat de proiect (cele 15 competențe tematice) dovedite prin diplomă/certificare emisă de o instituție recunoscută, îndeplinește condițiile de formator și are experiență de formator de minim 3 ani.

Din verificarea documentelor depuse de către ofertant pentru demonstrarea îndeplinirii cerinței privind capacitatea profesională a formatorilor A. și B. nu rezulta îndeplinirea solicitării privind experiența de formator de minim 3 ani, lipsind informațiile privind cursurile de formare. Pentru formatorul A. a fost prezentată o Scrisoare de recomandare emisă de către ANFP din care rezultă o experiență de formator de 6 luni față de minim 3 ani cum a solicitat autoritatea contractantă.

Pentru formatorul B. a fost prezentată o Scrisoare de recomandare emisă de către ANFP din care rezultă o experiență de formator de 6 luni față de minim 3 ani cum a solicitat autoritatea contractantă.

Reținând susținerea intimatului conform căreia "experiența înseamnă totalitatea cunoștințelor și deprinderilor într-un domeniu oarecare, însușite prin practică (îndelungată)" se poate constata faptul că exact practica în domeniul/domeniile de formare pentru care au fost propuși cei 2 formatori au fost urmărite de către autoritatea contractantă prin solicitarea "experiență de formator de minim 3 ani" precum și prin "cunoștințe aprofundate în domeniul tematic vizat de proiect (cele 15 competente tematice) dovedite prin diplomă/certificare emisă de o instituție recunoscută".

Totodată, este de precizat ca intimata a stabilit modalitatea de îndeplinire a cerințelor solicitate respectiv "Aceste documente justificative solicitate anterior pot fi: copie din REVISAL. recomandări beneficiari, adeverințe angajatori și altele."

Așa cum a rezultat din analiza documentelor depuse în cadrul procedurii de atribuire pentru dovedirea îndeplinirii cerinței privind experiența profesională a formatorilor, cât și din motivarea contestației, cu precădere punctul 2 din motivele invocate, nu au fost depuse documente care să susțină, în forma și modalitatea solicitată, perioada de cel puțin 3 ani de exercitare a activității de formare (cursuri organizate, tematici etc), precum și cunoștințe aprofundate în domeniul tematic vizat de proiect dovedite prin diploma/certificat/atestare.

Deținerea calității de formator de mai mult de 3 ani nu acoperă cerința solicitată prin documentația de atribuire, respectiv experiența dovedită prin documente din care sa rezulte exercitarea calității de formator pentru minim 3 ani, prin prezentarea de recomandări, atestate, cursuri realizate, perioadă, durată, tematică susținută în cadrul cursurilor.

Cerința cuprinsă în fișa de date vizează atât calitatea de formator prin cerința formulată "îndeplinește condițiile de formator conform H.G. nr. 299/2009" cât și experiența rezultată din organizarea de cursuri de formare pentru terți, în baza calității de formator deținută, de cel puțin 3 ani. Expertul propus trebuia să dețină competențe de formator în domeniile solicitate prin documentația de atribuire și, cumulativ, o experiență de cel puțin 3 ani.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Intimatul-reclamant Ministerul Educației Naționale a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.04.2019, prin care și-a exprimat poziția procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurentul-pârât și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și apărările exprimate de părți în această fază procesuală, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că între Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative și Ministerul Educației Naționale, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/25.07.2012, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Dezvoltarea capacității administrative a MECS prin implementarea managementului strategic și leadership-ului instituției", cod 5MIS 39174.

În urma verificării cazului de suspiciune de neregulă 5NE/771/24.11.2016, înregistrat la AMPODCA sub nr. x/24.11.2016, conținând constatări cu implicații financiare cu privire la nerespectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice prin încălcarea principiului tratamentului egal în cazul atribuirii contractului de prestări servicii nr. x/09.07.2015, încheiat de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice cu C. și S.C. D. S.A. a fost întocmită nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 12.01.2017, prin care a fost stabilită în sarcina Ministerul Educației Naționale o corecție financiară de 5% din valoarea contractului de servicii formare nr. x/09.07.2019, încheiat cu S.C. C. și S.C. D. S.A.

Împotriva acestei note de constatare Ministerul Educației Naționale a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 62/07.03.2017.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în urma căreia s-a dispus aplicarea corecției financiare în sarcina intimatului-reclamant.

În argumentarea aplicării acestei corecții financiare s-a avur în vedere de către autoritatea de control faptul că, intimatul Miinisterul Educației Naționale nu a respectat prevederile legale în domeniul achizițiilor publice, prin încălcarea principiului tratamentului egal, în cazul atribuirii contractului de prestări servicii nr. x/09.07.2015, încheiat de reclamant cu S.C. C. și S.C. D. S.A., în vederea implementării proiectului.

În concret recurentul-pârât a reținut că, în cuprinsul documentației de atribuire nr. x/11.06.2015, Fișa de date a achiziției – Secțiunea III.2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională - cerința nr. 5, pentru demonstrarea experienței și capacității profesionale a personalului de specialitate propus pentru îndeplinirea contractului, autoritatea contractantă a solicitat ca persoanele desemnate de către operatorul economic în calitate de experți cheie (formatori și tutori) să îndeplinească următoarele cerințe minime privind experiența și competența lor profesională: să dețină la momentul depunerii ofertei cunoștințe aprofundate în domeniul tematic vizat de proiect dovedite prin diplomă/certificare emisă de o instituție recunoscută la nivel național/internațional; să aibă experiență ca formator de cel puțin 3 ani.

Cu privire la această cerință, în urma verificării ofertei depuse de ofertantul declarat câștigător pentru Loturile x s-a reținut că din cei 8 experți propuși pentru poziția de formatori, pentru 2 experți ofertantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor minime menționate mai sus.

Înalta Curte, față de criticile evocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs, apreciază că relevant pentru soluționarea justă a cauzei în această etapă procesuală o reprezintă aspectul, reținut în mod corect de altfel și de către instanța de fond, conform căruia pentru Loturile x a fost depusă o singură ofertă, de către Asocierea dintre S.C. C. și S.C. D. S.A.

Argumentul unic pentru care i s-a aplicat intimatului-reclamant corecția financiară de 5% din valoarea contractului a fost reprezentată de încălcarea principiului egalității de tratament în materia achizițiilor publice.

Or, principiul egalității de tratament prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, privește stabilirea și utilizarea în cadrul procesului de atribuire a contractului de achiziție publică a unor reguli, cerințe și criterii care să fie valabile pentru toți operatorii economici.

Cum în cauză singurul ofertant pentru Loturile x a fost Asocierea dintre S.C. C. și S.C. D. S.A. alegerea de către autoritatea contractantă beneficiară a unei oferte unde experiența și capacitatea profesională a personalului de specialitate propus pentru îndeplinirea contractului nu a respectat întru totul cerințele din documentația de atribuire, nu prezintă caracteristicile unei nereguli asociată cu nerespectarea egalității de tratament.

O astfel de neregulă s-ar fi confirmat în condițiile în care autoritate beneficiară, în speță Ministerul Educației Naționale ar fi ales oferta care nu respectă cerințele documentație de atribuire în detrimentul unei alte oferte care respectat aceste cerințe.

Astfel, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că participarea unui singur ofertant la procedura de achiziție pentru Loturile x nu privește reguli, cerințe sau criterii de selecție care să fi fost stabilite sau utilizate diferit de către intimatul-reclamant pentru un operator economic în raport cu alți operatori economici implicați în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că reținerea neregulii de neaplicare a tratamentului egal din partea intimatului-reclamant în procedura de achiziție publică pentru Lotul x este nelegală. În contextul celor amintite mai sus, nu se justifică reținerea acestei nereguli și aplicarea corecției financiare, din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, raportat la dispozițiile subpunctului 4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, partea I, lit. A) și ale) subpunctului 4 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), prin care recurentul-pârât își întemeiază măsura dispusă, texte de lege reiterate de altfel de către acesta și în cuprinsul cererii de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente și circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 1953 din data de 24 aprilie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.