ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orșova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 151/09.06.2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.11.2012, emise de pârât, și întoarcerea executării, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei reținute, sumă actualizată cu rata inflației la data restituirii efective.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 680 din 1 martie 2017, a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea formulată de reclamantă.
Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, respectiv de la data de 26.05.2016, când cauzele C-260/14 și C-261/14 aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene au fost soluționate, (hotărârile pronunțate fiind de altfel publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 18.07.2016, potrivit extrasului de pe portal), și până în prezent, partea care justifică un interes nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului, act care să întrerupă cursul perimării.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orșova, susținând, în esență, că suspendarea judecății cauzei la termenul din data de 26.01.2016, până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14 aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, a fost dispusă ca urmare a solicitării pârâtului.
Prin urmare, întrucât pârâtul avea obligația de a depune dovezi cu privire la soluționarea respectivelor cauze, neavând cunoștință despre stadiul în care se află acestea, a considerat că perimarea cererii nu îi poate fi imputată.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 151/09.06.2015 și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.11.2012, emise de pârât, și întoarcerea executării, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei reținute, sumă actualizată cu rata inflației la data restituirii efective.
Curtea de Apel București a admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată.
Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.
Potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ.,
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.
Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menționate,
De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.
Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-260/14 și C-261/14, respectiv de la data de 26.05.2016.
Suspendarea judecății produce efecte, în acest caz, începând cu data soluționării cauzelor până la care s-a dispus măsura suspendării dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplinește niciun act de procedură în scopul judecății.
În cauză, până la data de 26 noiembrie 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății.
Sub acest aspect, prima instanță a apreciat în mod corect că perimarea cererii de chemare în judecată intervine indiferent dacă suspendarea judecății potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a fost dispusă din inițiativa reclamantului sau din inițiativa pârâtului.
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orșova împotriva Sentinței nr. 680 din 01 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.
Procesat de GGC - GV